Foamea

Ne naştem flămânzi. De viaţă, de aer, de sânul mamei. Ne naştem puri şi ne depurificăm de la o etapă la altă în veşnica foame de adaptare la socialul în care ne azvârle viaţa. O facem inconştient, sau cu o conştiinţa trecută printr-o ascuţitoare tocită a prejudecăţilor.

Plăsmuire

Se îndreptă de nenumărate ori spre oglindă în ultima jumătate de oră. Îşi aruncă priviri încruntate. Nu, nu părea să fie nimic vizibil. Până la urmă îşi va face curaj şi va ieşi. 

Dedicatie

” M-apropiu din nou de dumbrava cea sfîntă,
Să cad în genunchi la străvechiul altar,
O dragoste veche din nou mă frămîntă :
Îmi freamătă frunza, iar apele-mi cîntă,
Și toate ca-n vis îmi apar.

Ah, iar sunt copilul nebun de-altădată !
O floare, un flutur m-oprește din mers.
Tot gîndul mi-e farmec, simțirea mi-e beată,
Căci inima iarăși pornește să-mi bată,
Și bate-n cadență de vers ! ”

Stefan Octavian Iosif- Dedicatie-