Dedicatie

Posted on

” M-apropiu din nou de dumbrava cea sfîntă,
Să cad în genunchi la străvechiul altar,
O dragoste veche din nou mă frămîntă :
Îmi freamătă frunza, iar apele-mi cîntă,
Și toate ca-n vis îmi apar.

Ah, iar sunt copilul nebun de-altădată !
O floare, un flutur m-oprește din mers.
Tot gîndul mi-e farmec, simțirea mi-e beată,
Căci inima iarăși pornește să-mi bată,
Și bate-n cadență de vers ! ”

Stefan Octavian Iosif- Dedicatie-

*

Cu puţine cuvinte o să încerc să creionez timida mea reîntoarcere în dumbrăvioara ce mi-a fost, chiar fără să ştiu, adăpost şi mângâiere.

Îndepărtarea de voi, cei ce treceţi zilnic pe aici chiar şi în absenţa mea, am început să o văd că pe o dovadă de egoism vital. Însă ca în orice suferinţă sau boală trebuie să existe un început şi un sfârşit.

De ce am revenit? Motivele sunt şi simple, dar şi complicate. Importantă e motivaţia care mi-a servit drept imbold.

Îmi lipsea. Scrisul. Nebunia ce se urcă din suflet până spre minte şi cobora cu viteză înapoi spre degete… Febrilitatea şi emoţia.

Şi a mai existat un factor care mi-a pus conştiinţa şi emoţia (uitată şi leneşă) la lucru: părerea unui om la care ţin enorm, om care mi-a fost unul din cei mai apropiaţi prieteni. I-am citit de zeci de ori postarea în care m-am regăsit cu atâta fidelitate, încât a început să mă doară. Mă durea fiindcă sufletul meu striga stins: ” nu mă ucide, lasă-mă să vorbesc, măcar prin slove, dacă altfel te încăpăţânezi să mă laşi să arăt că-s încă viu”…

E vorba de Moşu şi de penultima sa postare.

Îi rămân adânc îndatorată pentru că nu m-a lăsat să uit, să mă uit. Lui, în primul rând, iar vouă, tuturor celorlalţi, imediat în apropiere sa. Cu cel mai mare drag de care sunt in stare…

Nu ştiu care va fi frecvenţa apariţiilor mele pe blog de aici înainte, însă m-am întors cu recunoştinţă la blog, că într-o dumbravă sfânta.

Şi peste noianul de întâmplări mai puţin fericite ale vieţii mele am trăit, când mă aşteptam mai puţin, un mic miracol, o mică minune, genul acela de miracole care nu trezeşte uimire, ci încântare, nu stârneşte valuri de păreri pro sau contra, ci aminteşte că minunile sunt posibile şi se întâmplă să apară fiindcă au latura umană. Noi le facem posibile.

Şi astfel mi-am reamintit că zâmbetului îi şade bine pe faţă, că inimii îi face bine să simtă, că ochilor să surâdă, chiar dacă au fost şterşi de nenumărate ori de lacrimi de neputinţă sau furie.

Nu mă mai miră suferinţa şi trădarea. Ele îşi fac loc acolo unde găsesc gazdele potrivite, în suflete calde, cuminţi, încrezătoare. Am învăţat să le primesc şi să le trăiesc. Am aflat că ele nu au veşnicia iubirii. Şi într-o zi se sting, sau mor, sau se duc. Unde? Pe partea mai puţin luminată a pământului, unde mă autoexilasem împreună cu durerea mea.

De mâine o să reîncep să trec pe la uşile voastre, sper să le mai găsesc deschise. Apoi mă aştern la scris. Ca atunci când am învăţat prima dată să merg. Cu teama de cădere dar cu bucuria pasului făcut înainte. Să ne citim cu sănătate şi linişte în inimi.

Va iubesc.

28 responses »

  1. Bine ai revenit! Te așteptam, căci te numeri între favoritele mele! Mi-ai lipsit!

    Apreciază

    Răspunde
  2. Indiferent de motive, bine-ai revenit!

    Apreciază

    Răspunde
  3. FERICITĂ sa citesc aceste rânduri!!!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Mereu am sperat ca plecarea ta din blogosfera sa fie doar temporala si mereu am sperat ca Aceasta zi va veni cat mai repede.
    Cand ai facut acel anunt in care spuneai ca pleci am recurs la cel mai egoist gest cu putina: am refuzat sa-ti dau crezare. Chiar daca ai lipsit, pentru mine nu ai fost plecata niciodata. Mereu ai ramas prezenta prin cuvintele si bunatatea ta.

    Bine ai revenit Irina cea mult draga sufletului meu

    Apreciază

    Răspunde
    • Nu ma intereseaza deloc daca mi-e privit gestul ca o inconsecventa. Cata vreme am lipsit fie si doar unui singur om, imi e de-ajunsa raspalata. Bine te-am regasit, patimasa a trairii sincere.

      Apreciază

      Răspunde
  5. Ma bucur nespus de revenire. Doar adieri fine de vara in sufletul tau. Gand bun din neagra padure !

    Apreciază

    Răspunde
  6. Bine ai revenit! Te aşteptam…

    Apreciază

    Răspunde
  7. Am citit cu luare aminte, dar si cu bucurie, apoi am citit la Mosu cu si mai mare luare aminte. Ma bucur ca ai ascultat de chemarea paginii albe, pe cat de virtuala pe atat de reala caci face parte din vietile noastre 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  8. Mă bucură revenirea ta… cât despre uşi, ele stau mai mult deschise, noi ne uităm uneori spre ele cu ochii micşoraţi de dureri şi nu le vedem…aşa cum sunt.
    Irina, scrie cu sufletul! Aşa cum e el. Ne-ai lipsit!

    Apreciază

    Răspunde
    • O, nici nu cred ca as reusi vreodata sa scriu altfel! Poate de aceea am si plecat putin, mi-era atat de pustiu incat nu puteam scrie nimic… Desi povestile mi-au tot venit, s-au invartit pe langa mine ca pe langa un cuib pustiu si plecau cu tipete de pescarusi inapoia mea.
      Dar cuibul nu e parasit, ploile si vanturile l-au intarit. Le pot chema inapoi…

      Apreciază

      Răspunde
  9. Bine ai revenit, draga Irina…Stiam de fapt ca vei reveni…nu-ti spun de unde 🙂 Ti-am spus doar…ca te astept aici. Te imbratisez cu mult drag, Eugen

    Apreciază

    Răspunde
  10. Poezia lui S.O. Iosif este extraordinara.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: