Formidabil

Posted on

Există unele momente unice pe care uneori le trăim fără să anticipăm şi bucuria ce îi urmează. Şi astfel se crează surpriza în stare pură, care e însoţită aproape imediat şi de emoţie.

Momentele acestea unice au tendinţa de a fi adevărate revelaţii. Una am trăit-o şi eu ieri ascultând o melodie. Melodie pe care, deşi o ştiam, nu reverberase în adâncul meu cu aceeaşi putere cu care a făcut-o ieri.

La finalul postării voi încerca să ataşez videoclipul, care vă asigur merită urmărit cu ochii inimii larg deschişi.

Revelaţia e de fapt o perspectivă absolut nouă asupra unei chestiuni care mi-a măcinat de-a lungul anilor timp, răbdare, suflet, sănătate chiar, chestiune care m-a şi împins să mă deschid în faţa voastră pe acest blog de atâtea şi atâtea ori in ultimii trei ani. De ce am făcut-o? Simplu. Fiindcă speranţa s-a încăpăţânat să dăinuie, să mă tortureze cu prezenţa ei vie şi neobosită.

Revelaţia este acest FORMIDABIL de care am devenit conştientă fără să-l aştept, fără să-l chem, sau să îl invoc.

M-am întrebat de-a lungul anilor ” De ce?” de nenumărate ori fără să şi găsesc un răspuns liniştitor. Şi acest formidabil a sosit tocmai când încercam să fac un nou pact cu viaţa, unul dureros, unul realist, unul de nedorit, dar care mi-aş fi dorit să îmi aducă puţină împăcare, puţin alean.

Nu te-am găsit fiindcă nu ai fost niciodată acolo unde am privit. Nu te-am oprit în viaţa mea fiindcă ai ţinut ochii mijiţi a neîncredere şi m-ai suspectat de banal. Fiindcă ai vrut puţin şi ai dăruit şi mai puţin. Fiindcă nu ai ştiut să fii FORMIDABIL.

Şi vei continua să fii deşertic până în ceasul în care te voi privi şi voi şti fără tăgadă cât de formidabil eşti.

Fiindcă nu vei avea în tine nimic din acel rău ce sădeşte suferinţă. Fiindcă nu vei mai căuta dovezi, fiindcă vei şti.

Pur şi simplu.

Formidable…

 

11 responses »

  1. eu cred ca nu ai gasit pentru ca esti un “cautator”; un cautator sapa continuu, indiferent ce are, ce nu are… menirea sa este sa caute; daca a gasit priveste in partea cealalta, trece mai departe si continua sa caute…
    incep sa cred ca acesti cautatori chiar exista, eu fiind unul din ei; aparent am tot ce-mi trebuie dar continui sa caut, in primul rand imi caut locul…
    mde, cautatori…

    Apreciază

    Răspunde
    • Aprob in totalitate ce spui. Insa cred ca deja am trecut la un alt nivel de „cautare”, cea a formidabilului… Un fel de poveste in poveste, cu toata fantezia ce vine la pachet.

      Apreciază

      Răspunde
  2. Cred în căutările continue, cred în puterea căutărilor, dar mă întreb: după ce găsești formidabilul , ce urmează să cauți? Pentru că și tu ești într-o continuă căutare, ca și mine, ca și mulți alții de altfel!

    Apreciază

    Răspunde
    • Voi şti abia după ce voi găsi acest formidabil. Am răbdare să îmi dea viaţa acest răspuns. Probabil voi afla, în sfârşit, liniştea…

      Apreciază

      Răspunde
      • Liniștea,… este poate lucrul cel mai greu de găsit. Și eu o caut de ani buni și …

        Apreciază

        Răspunde
        • Poate de aceea nici tu nu te-ai oprit din căutare, chiar dacă durează ani buni. Deşi căutătorilor le e cam greu să afle liniştea câtă vreme rămâne viu neasâmpărul răscolirii prin viaţă. Poate că aşa trebuie să fie. Poate că tocmai neliniştea e ingredientul de bază al fericirii după care tânjim.

          Apreciază

          Răspunde
  3. Formidabilul este posibil, acolo unde banalul este probabil.
    Stii ce e formidabil? Dupa ce am citit postul tau, am vazut toate videoclipurile cu Stromae, inclusiv patru interviuri.
    Da, omul e formidabil!

    Apreciază

    Răspunde
    • Si eu care ii spuneam lui fecioru-miu sa dea volumul mai incet cand l-am auzit prima data! A trebuit sa si vad videoclipul ca sa inteleg. Stiam eu ca nu degeaba am fost mereu indragostita de limba franceza.
      Cat despre invecinarea banalului cu formidabilul nu mai caut de mult explicatii, ci doar invat sa evit elegant banalul deranjant de evident. Deci nu caut imposibilul, doar il astept. Formidabilul.

      Apreciază

      Răspunde
      • Asa mai merge. Acceptand si asteptand formidabilul… Intrebarea este cum il astepti? Ca o fata batrana gatita mireasa, sau ca o calatoare cu valiza pe peron?
        🙂

        Apreciază

        Răspunde
        • In nici un caz mireasa! Nu mi-a placut postura( sau costumatia) nici atunci cand am trait evenimentul in realitate.
          Mai curand cu un rucsac in spate, blugi, sapca, adidasi si o bere in fata, intre doua zile de naveta. Sau intre doua anotimpuri si doua ganduri. Calatoresc asteptand.

          Stii care e formidabilul saptamanii ce a trecut? Lanurile de rapita! Sunt demential de frumoase cand se intind privirii ca niste amante gatite in galbenul cel mai galben.

          Apreciază

          Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: