Mărul ( partea a doua)

Posted on

Cea de a doua zi o găsi pe micuţă făcând planuri cum să ajungă iar în cealaltă parte de sat, fără să se prindă bunicii. Ocazia se ivi din poiata bunicii. Bătrâna umplu un coş cu ouă proaspete pentru tuşa Varvara, una din multele rubedenii din sat.

„Nesuferită femeie, dar măcar stă unde vreau eu” gândi ghemotocul de om. Şi plecă. În sân ascunsese patru mere. Şi un munte de nerăbdare.

Suportă cu stoicism tirada de întrebări ale tuşei, ba chiar se lăsă ciufulită în creştet, apoi înghiţi şi un castron de ciorbă, abia luată de pe plită. Nu zori plecarea din curtea ei, dar cum termină, plecă glonţ spre locul unde găsise taina ce o aştepta. Dădu ocol gardului înalt, prefăcându-se că nu asta făcea, ci că se plimbă. Nici scârţ, nici glas, nici o mişcare. Când nu mai văzu pe nimeni pe stradă, lipi urechea de gard. Nimic. Ar fi strigat, dar nu ştia pe cine. Apoi, dintr-odată i se arătă şansa îndelung căutată. Între două scânduri, mai spre colţul gardului, era o despărţitură numai bună pentru curiozitatea fetei. Se apropie precaută, aşa cum citise ea in romanele Agathei Christie. Strecură privirea cu grijă prin crăpătură. Dădu de o curte imensă, plină de flori şi verdeaţă, de nalbe rozalii şi înalte, agăţate de stâlpii ce susţineau o vie umbroasă. Casa abia se zărea dindărătul unui nuc ce străjuia ca un grănicer o intrare cu o uşă albă. Mai mult nu putu zări fetiţa. Nici urmă de scrânciob, sau de vreun om. Liniştea părea să fie stăpână acolo. Oftă şi vru să plece. Dar când îşi ridică ochii, de pe culmea gardului doi ochi mari o măsurau a batjocură. Fata rămase fără nici o reacţie. Doar îşi pironi privirea în ochii puştiului ce o urmărise, pesemne, în tot acest timp cum pândeşte în curtea lui. I se colorară în roşu-mac obrajii de ruşine şi ciudă. Ştia că nu avea nici o explicaţie, aşa că se mulţumi să înfrunte cu încruntare perechea de ochi ce o descoperise. După ce simţi că s-a dus roşeaţa pomeţilor, se răsuci pe călcâie şi vru să plece. Atunci băiatul scoase limba la ea. Şi chicoti scurt: ” Vrei ceva de pomană?” Înfuriată fata îi arătă pumnul mic strâns a bătaie şi îî răspunse la fel de tăios: ” Vreau să îţi pocesc mutra aia de încrezut!”

Şi plecă.

În urma ei auzi un „stai” abia murmurat, dar mândria şi furia o îndepărtau deja de locul ruşinii.

„Staai, nu pleca, am văzut că ai mere, dă-mi şi mie unul!” strigă băiatul când realiză că mica furie iscoditoare chiar pleca. Fata îi aruncă întâi o privire dură şi rece, după care băgă mâna în sân şi scoase un măr. Se propti cu piciorul drept în faţă, ridică mâna şi aruncă mărul cu toată viteza spre copil. Surprins, acesta nu apucă să coboare şi primi fructul în frunte, lovitura reuşind să îl doboare de pe gard. Bufnitura trupului lui de cealaltă parte o blocă pe fetiţă. Dar fugi speriată spre gard. Auzi icnete slabe. Căută din priviri poarta principală şi alergând într-acolo, începu să strige: ” Hei, e cineva? A căzut un copil de pe gard! E careva acasă? Oameni buuuni!”  Auzi paşi în fugă spre locul grozăviei, că de văzut nu avea cum să vadă cine a ieşit alertat de strigătele ei.

Şi în clipa următoare o luă şi ea la sănătoasa spre casa bunicilor. Celelalte trei mere îi căzură pe drum de sub tricou, le privi o secundă şi cu ochii înlăcrimaţi îşi continuă fuga.

Seara, îngenunchiată la marginea patului, murmura nişte vorbe, dar nu mai îndrăzni să urce privirea spre icoană. Azi fusese rea, deci nici rugăciunea nu ieşea de pe buze. Doar lacrimi mari de păreri de rău i se împleteau pe sub bărbie şi se prelingeau pe gâtul subţire şi pe gulerul pijamalei. Bunica o privea cu coada ochiului, simţea ea că pozna ei de fată făcuse vreo nefăcută. Dar lăsă noaptea să cearnă poveştile şi o îndemnă să îşi şteargă ochişorii şi să doarmă.

„Ş-om povesti mâine, mamaie…”

12 responses »

  1. Ai răscolit plăcut un dor. Şi chipuri pe care le credeam uitate, descopăr că-s, acolo, în adânc de suflet.

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  2. Citindu-te mi-am amintit de o ,,altă” fată..și am zâmbit!

    Apreciat de 2 persoane

    Răspunde
  3. ”Vreau să îţi pocesc mutra aia de încrezut!” Mi-a placut tare mult replica asta. Imi si imaginam cum acest ghemotoc de om il bate pe baiatul acela.
    Bine te-am gasit!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • Bine ne-am gasit si bun venit aici!
      Incerc sa insufletesc povestea fara sa uzez de dialogul direct, asa incat las sa urce cat mai sus, in suflet, acele episoade-cheie din propria mea copilarie, ca sa le pot impleti in mica mea povestioara.

      Apreciază

      Răspunde
  4. bravo! emotionant. foarte frumos…

    Apreciază

    Răspunde
  5. Si, nu mai continua povestea? 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: