Teiţe nebune

Posted on

Şoptesc teiţele nebunii. Seara se coboară grea şi toropită printre crengile lor şi le ascultă vorbele.

Luna ni le dezvăluie într-o limbă pe care o ştim, dar pe care nu o putem rosti. E limba aceea făcută din armonizate vibraţii, din nearticulate gemete de preaplin sau preagol. Teiţele bârfesc înfiorate de apropiata lor îndrăgostire de tei. Încă nu-s… Încă pregătesc maiestuoasa lor defilare. Anul ăsta şi-au lăsat crengile aproape de trotuare, într-o generoasă, voluptuoasă îmbrăţişare.

Mereu mă găsesc teii nepregătită. Mereu le promit că m-oi vedea cu alţi ochi cu ei. Mereu le cer să nu mă înfioare mai mult decât pot duce. Dar e ca un drog. Mă voi îmbăta de ei mai înalt, mai bezmetic, mai duios ca oricând. E o necesitate.

În fiecare seară trec pe sub teiţe şi le admir sânii plini de rod înflorit. Şi le culeg şoaptele. Nu le desluşesc, dar mi le explică Luna, târziu în noapte, tot în şoaptă, fiindcă-s vorbe grele. Grele de iubiri trecute sau viitoare. Grele de patimi apuse sau neînmugurite.

În seara asta Oana m-a inspirat să povestesc.

Uneori, când mă dor tare braţele de atâta dor, îmi prind genunchii cu ele, şi aşa înghemuită, aştept Luna cu răbdare, să îmi spună ce a mai aflat despre lume. Şi-mi spune că lumea încă are oameni frumoşi, oameni care tresar, care speră, care doresc, care îşi descheie cămaşa sufletească până la brâu şi stau cu pieptul dezgolit să fie mângâiaţi. Sau să mângâie. Sau să iubească.
Sărut sufletele celor ce au mereu o vorbă bună pentru un suflet singuratic. Le sărut cu recunoştinţă ochii celor ce zâmbesc cu căldură nemângâiaţilor. Le fac adâncă plecăciune celor ce dăruiesc fără să aştepte răsplată.

Le doresc să se simtă iubiţi. Să le miroasă a tei fiecare gând…

 

 

 

18 responses »

  1. Uneori cred ca doar cei ce au asteptari prea mari raman nemangaiati. Cred ca o,,iubire mare” este doar subiect de poveste, in viata povestile de iubire sunt anonime, atat de la indemana incat atunci cand avem parte de ele nu le recunoastem.

    Apreciază

    Răspunde
    • Când e iubire adevărată, acest „prea mare” nu mai e deloc mare. E exact aşa cum trebuie să le fie lor.
      Nu toţi suntem nişte nemângâiaţi cu aşteptări prea mari, mai sunt şi cei care încă nu şi-au trăit povestea lor anonimă.

      Apreciat de 1 persoană

      Răspunde
  2. Și ai povestit așa frumos… îmi e parfum de tei în cameră acum. Din pricina rândurilor tale…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Coboară luna să ne spună
    Vorbă de teiță nebună,
    Coboară teii din povești
    Cu ale lor flori îngerești!
    Rămâne parfum de poveste,
    De care Irina vorbește!
    Și noaptea ne susură lin,
    Cu zvon de sunet divin.

    Duminică frumoasă!

    Apreciază

    Răspunde
    • Să ştii că duminica mi-a fost cum mi-ai dorit-o tu, Mugur! Mulţumesc, versurile tale au iz de ceai de tei băut pe seară, pe o bancă, într-un colţ de rai. Îmi place când mă răsfeţi, mai că m-aş obişnui! 🙂

      Apreciază

      Răspunde
  4. Teiţa…este mai „tei”…decât TEIUL ?! Oricum florile sunt…hermafrodite. Asocierea parfumului, a gingăşiei, a daruirii…cu femeia, este de înteles…Şi totuşi , cel putin pentru Români, teiul este Eminescian…Dar…din fericire, natura nu cunoaste discriminari…Ea cochetează doar cu perfecţiunea.

    Apreciază

    Răspunde
  5. Mă bucur (?) să mai găsesc încă o singuratică. Suntem din ce în ce mai mulți, deci nu suntem singuri! 😉

    Apreciază

    Răspunde
    • Nu suntem mai mulţi, suntem mai conştienţi de jurîmprejurul nostru, singurătatea nu e o boală, e un drept asumat în urma unor alegeri… Eu chiar nu vreau să cred că suntem priviţi separat, deşi ştiu bine cum suntem percepuţi noi ăştia, nemângâiaţii.
      Nu mă simt singură, mă simt doar incompletă, dar nu aş vrea să ştiu câţi din cei care „nu sunt singuri” se simt astfel… Abia atunci e trist.

      Apreciază

      Răspunde
  6. Un suflet special ca al tău, culege stropi de mângâiere pe unde trece. Pentru că ştie, pentru că poate…

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. Pentru frumoasele rânduri/gânduri eu mulţumesc. 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  8. Citind articolul simți parfumul proaspăt al florilor de tei care îi mângâie pe cei îndrăgostiți.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: