Nu mă privi aşa… Nu spune nimic, ochii tăi au spus totul deja. Ştii când, atunci când viaţa ne-a pus faţă în faţă. Priveşte-mă doar, veghează-mă cum împachetez totul pentru îndepărtarea mea de tine. Nu am ştiut, dar am simţit din prima clipă, că acesta e cel mai bun lucru pe care eu l-aş putea face pentru amândoi. Tu nu prea mai ai multe de făcut. Poate doar să mă petreci cu privirile atunci când mă voi ridica uşor pe vârfurile picioarelor să te sărut. Rostul meu nu e să-ţi rămân, rostul meu e să-ţi plec.
Noi am comprimat în nişte biete clipe atât de multe sentimente cât alţii nu adună într-o viaţă întreagă. Mi-ai fost totul. Am vrut să-ţi fiu tot.
Iubirea ta îmi dă curaj să pot pleca fără teamă la drum. Îmi eşti aici, pavăză, dor, drag, provocare, tot. Al meu, în ciuda evidenţei, a crudei realităţi…
E o altă lecţie şi faţă a vieţii. Doar că de această dată am cules bucuria cu toată fiinţa mea.
Rămas bun, iubirea mea. Mă pregătesc pentru un veac de singurătate.
Ne vedem dincolo de el…
dordedoi 
Am plâns. Şi asta e dincolo de cuvinte.
ApreciazăApreciat de 5 persoane
Nu trebuie, fetiţă… Am învăţat să mi le duc pe toate.
Dorul de doi e un ideal ce a trecut prin viaţa mea frumos. L-am împărţit cu voi.
ApreciazăApreciat de 4 persoane
Ți-a fost, îți este și-ți va rămâne pavăză, adăpost, scut și tot. Ieri, astăzi, mâine și mereu…
Doruldedoi ți-e împlinit. În inimă și, probabil, nu numai acolo…
Iar cineva împarte deja cu tine acest veac de singurătate. Fie și numai în gând.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Nu, împlinit nu e. Doar mi s-a arătat. Dar e mai mult decât aş fi crezut. Ne-am împlinit pentru următorul veac în care ne vom regăsi.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Așa se întâmplă când flacăra arde prea tare. Se termină gazul.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Posibil. Teoria o stiam si eu dinainte, nu ajuta niciodata. Pana nu traiesti asta, ramane doar teorie. Iar ce conteaza, pana la urma, e chiar arderea in sine.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„Promite-mi ca pe celalalt taram , ne vom vedea cu ochi de gheata / Caci eu ma tem sa nu ne hotaram , la scurta despartire de o viata”
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bună varianta rea a lui Păunescu.
Mulţumesc.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vreau să scriu ceva, dar parcă nu s-au inventat cuvintele potrivite pentru ceea ce vreau să îți transmit. Pentru mine, cuvintele tale zguduie teama de pierdere…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cuvintele sunt chiar deasupra ei, deasupra acestei temeri, fiindcă din iubire vine puterea de a accepta.
” Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată…”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Parcă nu cred în finaluri. Stii cum spune sotul meu, nu? Scriu mereu replica asta:
-D, nă pot returna, vă rog, această carte?
-Da, dar de ce?
-Nu-mi place finalul!
Nu, sfârșitul nu-i aici, și nu cred ca dor de doi și-a spus toate cuvintele. Poate alege sa le spună altcuiva sau poate găsi o altă ducere de cuvinte in altă directie. Te imbratisez cu drag. Am tristete in mine acum, caci cu tine, inflorata mea, mi-am inceput acest an, pe care ti l-am dorit complet. Zi-mi ca urarile mele nu au fost in zadar! Zi-mi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Of, măi Adriana… Sper să nu fi fost în zadar urările tale calde de atunci… Sper. Dar din ce simt acum, nu prea cred. Vom vedea, dar mă cam tem că nu se va împlini. Sunt pregatita si pentru asta. Trebuie sa fiu…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E-mail-ul meu îl ai. Când, și dacă vei simți nevoia, dacă vei crede că ajută cu ceva, îmi poți da un semn. Binie ?
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da, il am. Multumesc, o sa apelez daca simt nevoia. Ma ajuta numai intentia si gandul, mai mult decat s-ar crede.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Hai, pleacă, nu mă uit, mă fac că-mi-nchei șireturile, scutură rugina urmelor mele, folosește un adobe photoshop, grăbește-te, ai lucruri mult mai importante de făcut, muritorii de rând nu le pot înțelege, să nu uiți scrisorile, poți construi un dig intre tine și ceilalți cu ele, ia și câteva gânduri în traista cu merinde, e drum lung până acolo unde poți uita, te rog, nu le-mpărți cu niciun drumeț, m-aș simți risipit și, sigur, nimeni n-ar mai ști să mă adune în căușul palmelor, totul se recoltează mecanizat acum, nu mai poți rătăci prin palmele nimănui, by pass între linia vieții și cea a norocului, să te cântărești când ajungi, s-ar putea să ai 21 de grame în plus, unii spun ca atât ar cântări sufletul, să fugi de iarnă, diferența de temperatură dintre tine și ea ți-ar putea oferi cel mai ticălos ciclu Carnot, ăla de pornește motoarele inimii, nu-mi lăsa niciun răspuns, doar întrebarea aia de ora 9- ” mai ti-s dragă ?” arunc-o în cutia cu scrisori…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ok!
ApreciazăApreciază