Mai mult decât oricând

De ce eşti om, ca şi mine? Nu puteai şi tu să fi fost un pic olimpian, un pic haiduc, un pic zburător, un pic din altă lume, dar nu din lumea asta?

Lasă-mă să te reinventez în poveştile mele, să te fac nemuritor. Lasă-mă să am luxul acelei nebunii ce mă face unică în ochii şi sufletul tău. Iubeşte-mă mai încet, în şoaptă, în vârful picioarelor, în taină…

Poate ne uită vremea. Şi ne-om fi…