Împreună

Posted on

Nu, nu vei veni niciodată. Doamna Viaţă şi-a tot făcut un obicei din a se insinua între noi. Nu, nu vom cunoaşte acel uzual „împreună”.

Nici nu sunt foarte sigură dacă noi chiar existăm, sau ne-a inventat cineva, că prea suntem personaje fictive ale unei poveşti ce se încăpăţânează să rămână fără final. Povestea noastră s-a scris invers, de la sfârşit spre început. Povestea noastră are la debut chiar despărţirea noastră.
Noi suntem cumva împreună dintotdeauna, iar asta o ştim amândoi. Când nu o mai ştim, o simţim. În lacrima mea sărată s-au ascuns degetele tale ca într-un pumn al neputinţei. Îmi urăşti jeluirile, fiindcă ştii aşa bine că am dreptate, fir-ar! Urăşti că nu poţi imputa nimic- nimănui, că nu poţi să ne aperi, fiindcă nu ai de cine!

O să învăţ să nu te mai cer, să nu te mai vreau, să nu. O să învăţ cum să te iubesc fără să o mai spun, fără să o mai arăt peste tot, în orice fac, în orice gest, zâmbet, pas.

Ajută-mă… Nu pot face asta singură. Acest „împreună” trebuie desfăcut în felii de realitate. Tu- o felie, eu- alta…

Nu vreau să aştept sărbătorile de iarnă cu sufletul strâns. Cu amânări ce se vor a fi anticipări dureros de ireale… Vreau să întind mâna sub ninsoare şi să nu mă mai doară aşteptările. Să nu mai vreau să te simt cum mă cuprinzi cu braţele, să nu mai vreau acest „bine” dorit, nicicând trăit…

Nu ne vom îmbrăţişa niciodată. Nu vom şti cum e să taci, să priveşti, să atingi şi să iubeşti. Doar ne vom dori-o aprig. Cu înverşunare sau cu teamă.

Ne suntem, dar nicidecum pentru acest „împreună”. Ne suntem ca să putem răzbi, dragul meu. Prin ce?

Prin veacul acesta de singurătate. Dincolo de el, fi-vom doi… Ca unul.

 

15 responses »

  1. O dulce tristețe amară…este mireasma pe care o împrăștie eșarfa… parfumului tău…

    Apreciază

    Răspunde
  2. Ma bucur sa citesc postarile tale, Irina, pe mine m-a lovit cinismul de ceva vreme si mi-e bine asa, inca.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Ca de obicei, eu simt nevoia să tac. Dar sunt aici.

    Apreciază

    Răspunde
  4. …câtă vreme „împreună” există, restul e doar o poveste pe care uneori o simți mai acut. Sau poate doar vreau să-ți spun că te salut cu drag și/ți doresc ce iți doresc mereu: să fii iubită și fericită! Total!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  5. irino, io raman la parerea ca nu trebuie sa ne agatam de trecut, la fel cum nu trebuie sa ne amagim cu viitorul; trebuie doar sa ne traim cu bucurie clipa! e simplu!
    si-asa-mi place asta cu „vreau să întind mâna sub ninsoare şi să nu mă mai doară aşteptările”…
    intinde-o;doar atat, intinde mana si-ai sa vezi cum are sa inceapa sa-ti ninga in palma

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • E simplu. E mai simplu şi chiar mai bine ca întâi să doară, chiar şi cu palma întinsă sub ninsori. Abia le aştept! Sunt prea agăţată în prezentul meu ca să mai am vreme să trăiesc din anticipaţie sau din memorii.
      Ştiu ce fac. Doare să o fac, dar cumva mi-e rău de-atâta bine.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: