Redeschid blogul doar să pot susţine, măcar virtual, un copil care are şansă la viaţă, dar care trece prea curând prin cea mai cumplită încercare: cancerul.
Vă recomand să citiţi articolul întreg la prietena mea Mirona, belgianca din blogroll-ul meu.
Vă mulţumesc în numele Marei şi al mamei sale.
De vreo doua săptămâni sunt neom. Plâng pe strada, plâng in baie la serviciu, plâng acasa.
Nu, dintr-o fericire egoista, nu mi s-a întâmplat nimic. Copilul meu e teafăr, sotul si porcusorii asisderea. Cel putin din cate stim noi…
In schimb Marei nu ii e bine. Voi poate nu stiti cine e Mara. Dar eu stiu. Eu o stiu pe bebelusa de aproape 6 luni de pe un grup care, ironic in acest moment, se cheamă „Viate e pumoasa!”. Impartaseam cu mama Marei opinii si întâmplări din viața bebeluselor noastre. Bebeluse ca orice bebeluse, vesele si zvapaiate.
Asta pana acum doua săptămâni când viata Marei si a familiei sale s-a schimbat complet. Mare are o forma agresiva de cancer. Din cauza unor vicii de procedura medicala, rezultatele biopsiei sunt neconcludente in sensul ca medicii romani nu pot spune daca e A sau B. Si aceeasi medici refuza sa isi dea…
Vezi articolul original 271 de cuvinte mai mult
dordedoi 