După 46 de ani, ne-am întâlnit. Ochi în imensitate. Ochi flămânzi, ochi de copil, ochi de puștoaică, ochi de femeie matură ce se hrănesc din acest miracol.
Port în mine dorul acesta de atâta vreme. Mi s-a împlinit. E greu să redau în cuvinte ce simt, ce am simțit, ce voi simți de acum înainte.
Nu am pățit nimic, doar că nu am mai avut chemare să scriu. Nu sunt un blogger. Eu doar scriu din pură plăcere, din pasiune. Sunt un om care trăiește atât de intens tot ce vine de la viață, bun sau rău, încât trebuie să revărs în afara mea aceste trăiri, ba mai mult, e imperios necesar să le împart. Iar în toată viața mea nu am înțeles altfel sensul acestei împărțiri decât așa: din toată inima.
dordedoi 