Şi totuşi…

…nu am renunţat.

Scrisoare pentru mine

Vezi tu, femeie dragă,  ţi-aş scrie câteva cuvinte de îmbărbătare, aşa cum faci tu cu tine când nu te vede nimeni şi când încerci din nimic să creezi o lume, un mic univers, bucăţica ta de eternitate pe care îţi este permis să o trăieşti.

Doi trecători

Cinci minute, zece poate, după care uitam de figura lui. Probabil şi invers se întâmpla la fel. La început a fost doar o mică bâlbâială pe trotuar. Spaţiul îngust l-a silit pe el să se oprească şi să mă lase întâi pe mine să trec. I-am zâmbit a mulţumire. El m-a privit scurt, politicos şi a înclinat capul. A salut, a răspuns?

Făr’ de dor și făr’ de vină…

Nu, nu mi-e dor de ce-am avut

Îmi e un dor de neștiut,

Mi-e dor de alte dimineți

Născute din duse tristeți.

Coajă de mesteacăn

Nu am ştiut. Nu am crezut că voi şti vreodată…

Foamea

Ne naştem flămânzi. De viaţă, de aer, de sânul mamei. Ne naştem puri şi ne depurificăm de la o etapă la altă în veşnica foame de adaptare la socialul în care ne azvârle viaţa. O facem inconştient, sau cu o conştiinţa trecută printr-o ascuţitoare tocită a prejudecăţilor.

Stropi de roua (3)

– partea a doua aici-

Mihai se imbraca si pleca cu mult inainte sa se trezeasca iubita lui. O privi cu un amestec de duiosie si vinovatie, insa ceva-ul ce avea legatura cu acea femeie nu ii dadea pace. Devenise aproape obsedat de ideea de a o gasi si de a vorbi cu ea.

Adevaruri simple

Il recunoscu dupa parfumul pe care si-l amintea atat de bine. Si statura lui impunatoare. O trecu un fior adanc amintindu-si cum ii dezmierda ceafa puternica si bronzata. Si cum intorcea spre ea o fata zambitoare, un chip de barbat atat de curat construit, atat de masculin.

Cealalta femeie

Picioarele m-au purtat fara tinta minute in sir. Nu stiu, poate ore. Daca nu ar fi inceput ploaia, nu as fi reactionat nicicum, insa umezeala si parul ravasit care imi cadea pe fata, m-au impins spre bruma de ratiune de care aveam nevoie. Si am urcat la prima terasa ce mi-a iesit in cale.

Fragilitatea versului-nevers

Mi-e sete de buzele tale, de sarutul tau in care ma ancorezi ca pe un naufragiat.
Ma speriasem copilareste ca nu mai sunt in stare sa scriu nici macar doua strofe dintr-o poezie, lucru ce imi era atat de facil inainte sa ne gasim. Scriam poezii cu o usurinta fantastica. Azi am inteles de ce…