Povestea unui sacou nou

Nu si-ar fi inchipuit ca totul o sa inceapa cu o despartire.
De fapt nici nu era o despartire, era mai mult o alegere, a ei. Asta il si agasa cumplit. Era miscarea ei. Independenta de el.

De martisor… cu dor

” O, nu! Si asta scrie despre martisoare? Pfff… ”

Sunete neclare

In ultima vreme, tot mai des mi se intampla sa aud tanguitoare sunete ce par sa coboare de undeva de atat de sus, cat nu pot strapunge ochi-mi sa vada.

Pretul libertatii -2-

– continuarea primei parti –

 

Marga… Amintirile bine zavorate izbucnira dureros in mintea lui Andrei. Sentimentul de vinovatie uitat il facu sa simta un junghi nou in mijlocul pieptului. Respiratia ii deveni suierat, ar fi vrut sa isi adune vorbele, insa din gatlej ii iesi doar un icnet lung, greu…

*

Pretul libertatii -1-

Cat trecusera? Trei ani? Nu mai stia exact, dar i se parea ciudat  de rasucita bucla aceea de timp, facandu-l pe Andrei sa se scuture ca dupa un fior rece.

Aceeasi gara, aceleasi imagini pe care le memorase retina… Poate ca erau doua-trei chioscuri noi, o carciuma mica plina de navetistii ce isi goleau paharele de vin fiert sau tuica ieftina si puturoasa pana la venirea trenului ce urma sa ii poarte spre casa. Andrei cauta din ochi un automat pentru cafea. Pufni nervos si iritat. Singura masinarie avea atarnata de ea un anunt: ” DEFECT „.

Buna dimineata, Viata mea!

Sunt zile pe care mi-as dori sa poata ramane dimineti, pana seara tarziu… Pentru debutul lor clar si luminos, pentru gandurile limpezi si pentru dorintele mici ce pot fi implinite pana la apusul zilei. Asa sunt diminetile la munte…

Pretul bunei credinte

Cu cat trecea timpul, cu atat o copleseau emotiile. Isi simtea inima batandu-i cu putere in gat. Trecuse ceva vreme de cand nu mai fusese la o intalnire. Ar fi dat orice sa nu mai simta tremurul din maini.

*

” Daca va crede ca asa sunt mereu? Daca voi face o impresie gresita? ” Isi arunca o ultima privire in oglinda. Isi zambi timid incercand sa isi faca un strop de curaj in plus. Isi aminti toata nebunia care a adus-o pana in acest punct si simti cum o incearca o ezitare veche. Sa renunte? Sa se dezbrace si sa il sune ca nu mai poate ajunge? Totusi, isi promise ca va incerca sa afle simplu, fara prea multe vorbe, care era adevarul. Se baza pe instinctele sale, dar si pe maturitatea lui.

Visele nu mor, ele adorm…

Am auzit de nenumarate ori cum ca visele se sting in zori. Le stingem sub pleoapele grele de somn, sau le inghesuim in cutele adanci ale constiintei?

Visul meu de dimineata nu s-a stins, nu l-a speriat nici prima geana de lumina, nici constiinta rasarita cu intarziere… Dupa mult prea multe dimineti sa le pot numara, dimineata de ieri a venit lenesa si calma… Fara graba cafelei si a imbracatului militaresc pentru mers la munca, fara ochii aruncati pe ceas din 5 in 5 minute in incercarea jalnica de a prelungi putinul timp pentru mine…

Madeleine si Parisul- partea a doua-

Madeleine nu reusi sa adoarma in ultima noapte de calatorie. Frica o paraliza, ar fi sarit oricand din caruta, dar stia ca oricat de pasnici ar fi parut tiganii, nu ar fi ezitat sa o prinda si sa ii puna cutitul la gat. Incerca sa vada prin deschizatura coviltirului cat mai aveau de parcurs pana in Paris. Regreta amarnic plecarea de acasa. Simti chiar lipsa mamei sale. Lacrimile i se imbulzeau speriate in ochi, dar nu isi permitea luxul sa le lase sa iasa. Tiganca se ridica din cand in cand intr-un cot si o privea, parca ar fi vrut sa o verifice. Madeleine statea linistita, cu ochii inchisi lasandu-i impresia ca doarme…

Madeleine si Parisul- partea intai-

Degeaba striga sa fie auzita… Cei din jurul ei o priveau cu o raceala si cu un dispret cumplit. Nu voia nici in ruptul capului sa fie maritata cu acel domn pe care il pregatise familia… Doar ca sa fie ei scapati de la faliment… Matusa, unchiul, mama, tata, toti pareau hotarati sa faca alianta, iar Madeleine sa devina salvatoarea conacului si a pamantului pe care il detineau.

” Mama, e nesuferit si e batran si miroase groaznic, parca e mort deja… Te implor, mama, nu ma obliga sa il iau de barbat! ” striga inutil biata Madeleine. Mama ii carpi doar o palma si ii ceru sa taca inainte sa il aduca pe taica-sau, ca sa ii aplice o corectie nimerita nesupunerii… Madeleine se  arunca pe pat, cu fata intre perne, dorindu-si sa moara…