Şi totuşi…

…nu am renunţat.

Scrisoare pentru mine

Vezi tu, femeie dragă,  ţi-aş scrie câteva cuvinte de îmbărbătare, aşa cum faci tu cu tine când nu te vede nimeni şi când încerci din nimic să creezi o lume, un mic univers, bucăţica ta de eternitate pe care îţi este permis să o trăieşti.

Frumuseţea din tine

Aş scrie despre frumuseţea din tine ani întregi fără să obosesc, dar nu ştiu cum ar suna la final, fiindcă de fapt doar te ştiu, fără să te şi cunosc.

Făr’ de dor și făr’ de vină…

Nu, nu mi-e dor de ce-am avut

Îmi e un dor de neștiut,

Mi-e dor de alte dimineți

Născute din duse tristeți.

Foamea

Ne naştem flămânzi. De viaţă, de aer, de sânul mamei. Ne naştem puri şi ne depurificăm de la o etapă la altă în veşnica foame de adaptare la socialul în care ne azvârle viaţa. O facem inconştient, sau cu o conştiinţa trecută printr-o ascuţitoare tocită a prejudecăţilor.

Amprenta

…Te-am simtit dupa ce prezenta ta nu a mai fost fizica, palpabila, verificabila, reala, la naiba… Trecusei parca prin mine lasand doar un simplu dor de a intoarce capul si de a privi peste umar.

Matase si argint

Nici macar diminetile de duminica nu mai vor sa-mi fie lenese si moi. Se ridica galagioase in subconstientul meu ca niste vrabii gurese si ma indeamna sa imi trezesc macar narile in asteptarea cafelei.

Cealalta femeie

Picioarele m-au purtat fara tinta minute in sir. Nu stiu, poate ore. Daca nu ar fi inceput ploaia, nu as fi reactionat nicicum, insa umezeala si parul ravasit care imi cadea pe fata, m-au impins spre bruma de ratiune de care aveam nevoie. Si am urcat la prima terasa ce mi-a iesit in cale.

Fragilitatea versului-nevers

Mi-e sete de buzele tale, de sarutul tau in care ma ancorezi ca pe un naufragiat.
Ma speriasem copilareste ca nu mai sunt in stare sa scriu nici macar doua strofe dintr-o poezie, lucru ce imi era atat de facil inainte sa ne gasim. Scriam poezii cu o usurinta fantastica. Azi am inteles de ce…

Necesarul de ridicol

Noptile fara de luna sunt stranii, insa au partea lor de mistic si farmec. Privirea iti poate juca feste fiindca ochii isi pierd din acuitate si te poti vedea nevoit sa iti ” ascuti” celelalte simturi: auzul, mirosul, simtul tactil. Insa cel mai puternic se intetesc bataile inimii, accelerate fiind de anticiparea unor posibile sau imaginare situatii. In noptile fara luna sufletul poate deveni captivul inchipuirilor. Desigur, cel mai adesea intalnim in copilarie astfel de intamplari.