Prietenilor mei din lumea virtuala…

Ceea ce va scriu acum e o postare mai diferita fata de cele de pana acum, de pe blogul meu. Pentru ca se doreste a fi o informare…

Trebuie sa va spun ca, pentru o perioada nedeterminata de timp, nu voi mai fi o prezenta activa in lumea virtuala. Asta insemnand ca nici pe blog nu voi mai scrie, nici pe paginile voastre nu ma veti mai gasi trecand, sau lasandu-va gandurile si impresiile mele. Motivul e unul aparent banal, de o simplitate specifica fleacurilor. Fleac, amanunt sau intamplare… M-a abandonat calculatorul. Si nu prea mai am ce sa ii fac. Dar fiindca e un lucru, iar lucrurile au o durata a lor de functionare, trebuie sa accept ce s-a intamplat ca atare. Nu va spun cat de dezamagiti mi-s copiii… Dar, asta e.

Voi continua sa scriu pe foi cuminti de caiet…

Va scriu aceste randuri ca sa va pot explica absenta mea. Intram cu drag pe blogurile voastre, si nu numai pe cele pe care le am in lista de prieteni, pe mult mai multe bloguri. Am descoperit multi oameni de calitate, scriituri care m-au captivat si m-au transformat intr-un cititor fidel.

O sa imi lipsiti enorm… Dar trebuie, deocamdata, sa ma retrag, infranta de tehnologie, mai degraba de absenta ei… As incepe sa va enumar pe toti, dar va stiti. Pe toti va pretuiesc, va admir si imi sunteti dragi…

Am o amaraciune pe care cuvintele nu o pot descrie, si nici nu vreau sa o fac…

Cu bine, dragii mei… Sa fiti iubiti, sa aveti grija de voi, sa va insoteasca norocul si inspiratia oriunde veti fi…

 

 

 

Danseaza cu mine… (2)

Nota:

… Si fiindca mi s-a cerut in mod explicit o continuare a povestii, iata-ma cu partea a doua… Daca in prima parte nu le-am dat nume personajelor, in partea a doua vor fi Tudor si Malina. Deci, sa incepem…

*

Frumoasa femeie si misteriosul ei dansator s-au desprins cu mare greutate din vraja acelui sarut. S-au privit in ochi zambind. Ea stia, el incepea sa isi aminteasca … Femeia ii recunoscuse ochii in momentul inceperii acelui cantec, desi barbatul matur de astazi era schimbat…Tresarirea ii incalzise inima, simtind acea emotie veche pe care nu credea ca o va mai trai vreodata…

………………………………………………………………………………………………………….

Egali pe albul cearceafului…

A cata oara venea sa se relaxeze in exact acelasi loc, pe aceeasi banca, de pe aceeasi alee? Probabil o facuse de cateva zeci de ori bune. Prefera acel loc pentru ca parada de fete zvelte, tinere, galagiaose, o avea asigurata. Picioare lungi si ferme, picioare mai scurte sau mai pline, fete cu forme innebunitoare, sanii lor jucausi prin bluze abia itite… Adora sa le ghiceasca forma sanilor, sau sa le dea o varsta stapanelor lor…

Desi avea o prietena care arata destul de bine, nu vedea nimic rau in a se delecta, macar vizual, in scurtul ragaz pe care il avea la jumatatea zilei. Binecuvanta venirea verii macar din acest motiv, foarte subiectiv, dar incantator. Tinutele fetelor erau tot mai sumare, formele erau la vedere, iar spectacolul gratuit nu facea decat sa il bucure.

Fara titlu… despre voi…

Ce voi scrie acum nu are nevoie de titlu, pentru simplul motiv ca urmeaza sa fac doar o scurta ( ? ) informare.

Dupa cum stiti unii dintre voi, eu sunt o pasionata cititoare de bloguri, si nu numai. Tot colindand printre pagini virtuale, rasfoind fel si fel de ganduri si randuri, am inceput sa imi pun o serie de intrebari legate de propriul meu blog.
Nu am facut apel la bunavointa voastra fiindca sunt convinsa ca v-ati prins ca-s novice in domeniu, deci mi-am zis ca nu are sens sa ma lingusesc sa fiti buni cu mine… Cei ce sunt buni, asa vor fi mereu, ceilalti… nu.