Am obosit… Si ochii cat ma dor!
Nu stiu cum oare, unde sa te caut?
Mi-au obosit aripile de la atata zbor…
……………………………………………….
Am obosit sa fiu neobosita mama,
Am obosit sa-ncerc sa uit ce doare.
Am obosit sa nu-mi mai fie teama…
…………………………………………….
Si-as vrea sa dorm un somn al nepasarii,
Sa-mi ferec visele in aspra mea prezenta…
Sa dorm, as vrea… Sa dorm somnul uitarii.
……………………………………………..
Si-as vrea sa ma intorc din nou copila,
Sa fiu macar o zi zanateca zglobie…
Si-as vrea tristetea sa mi-o fac umila…
………………………………………………
Sa-mi plang, as vrea, genunchii mei zdreliti,
Sa cad, s-alerg, sa tip si sa ma joc…
Sa-mi plang soldatii mei de lut, cazuti…
…………………………………………..
Mi-e dor sa mai fac pozne, nebunii,
Mi-e dor sa fiu obraznica lu’ mama,
Mi-e dor de grijile de cand eram copii…
*
Ce lunga cautare, ce zbucium nebunatic!
Mai stii ca eu te caut, tu ma mai cauti oare?
Mi-e lunga cautarea in sufletu-mi tomnatic.
…………………………………………………..
Sa vii sa-mi fii tu zbucium, sa-mi umpli dimineata,
Sarutul meu sa-ti fie intaiul gest din zi…
Sa vii, sa vin… Cu mine aduc viata.
……………………………………………………
Fosnesc in mine toamne ca vesnice regine,
Si ierni trosnesc cu patimi de atat-amar de ani…
Fosneste vantul verii, vestindu-te pe tine.
……………………………………………………..
Te-aduca primavara! Sa infloresti in mine,
Iti va fi cald si dor, apoi ne va fi bine…
Te-aduca luna plina, ca sa fii plin de mine…
……………………………………………………..
Tu griji sa n-ai. Imi fac eu griji de toate.
La somn iti voi fi paznic si veghea ta din zi…
Tu griji sa n-ai…
Doar vino.
Iti voi fi tot si toate…
*
– poezie scrisa la inceputul lunii noimebrie 2010-
dordedoi 