Scrisoare pentru mine

Vezi tu, femeie dragă,  ţi-aş scrie câteva cuvinte de îmbărbătare, aşa cum faci tu cu tine când nu te vede nimeni şi când încerci din nimic să creezi o lume, un mic univers, bucăţica ta de eternitate pe care îţi este permis să o trăieşti.

Doi trecători

Cinci minute, zece poate, după care uitam de figura lui. Probabil şi invers se întâmpla la fel. La început a fost doar o mică bâlbâială pe trotuar. Spaţiul îngust l-a silit pe el să se oprească şi să mă lase întâi pe mine să trec. I-am zâmbit a mulţumire. El m-a privit scurt, politicos şi a înclinat capul. A salut, a răspuns?

Făr’ de dor și făr’ de vină…

Nu, nu mi-e dor de ce-am avut

Îmi e un dor de neștiut,

Mi-e dor de alte dimineți

Născute din duse tristeți.

Adevaruri simple

Il recunoscu dupa parfumul pe care si-l amintea atat de bine. Si statura lui impunatoare. O trecu un fior adanc amintindu-si cum ii dezmierda ceafa puternica si bronzata. Si cum intorcea spre ea o fata zambitoare, un chip de barbat atat de curat construit, atat de masculin.

Cealalta femeie

Picioarele m-au purtat fara tinta minute in sir. Nu stiu, poate ore. Daca nu ar fi inceput ploaia, nu as fi reactionat nicicum, insa umezeala si parul ravasit care imi cadea pe fata, m-au impins spre bruma de ratiune de care aveam nevoie. Si am urcat la prima terasa ce mi-a iesit in cale.

Povestea unui sacou nou

Nu si-ar fi inchipuit ca totul o sa inceapa cu o despartire.
De fapt nici nu era o despartire, era mai mult o alegere, a ei. Asta il si agasa cumplit. Era miscarea ei. Independenta de el.

One night stand

Cuceritoare senzatia de lasitate.

Se lasa cotropit de ea pe de-a-ntregul, ca de o bautura fina, dulceaga, dar inselatoare. Isi muia sufletul in amagitoarele impresii pe care lasitatea i le impunea. Stia ca teama era cea care il abandonase in bratele de caracatita ale negarii. Dar refuza cu incapatanare sa lase urma de ratiune sau de simtire intreaga sa iasa la suprafata firii sale.

Pretul libertatii -2-

– continuarea primei parti –

 

Marga… Amintirile bine zavorate izbucnira dureros in mintea lui Andrei. Sentimentul de vinovatie uitat il facu sa simta un junghi nou in mijlocul pieptului. Respiratia ii deveni suierat, ar fi vrut sa isi adune vorbele, insa din gatlej ii iesi doar un icnet lung, greu…

*

Pretul libertatii -1-

Cat trecusera? Trei ani? Nu mai stia exact, dar i se parea ciudat  de rasucita bucla aceea de timp, facandu-l pe Andrei sa se scuture ca dupa un fior rece.

Aceeasi gara, aceleasi imagini pe care le memorase retina… Poate ca erau doua-trei chioscuri noi, o carciuma mica plina de navetistii ce isi goleau paharele de vin fiert sau tuica ieftina si puturoasa pana la venirea trenului ce urma sa ii poarte spre casa. Andrei cauta din ochi un automat pentru cafea. Pufni nervos si iritat. Singura masinarie avea atarnata de ea un anunt: ” DEFECT „.

Calatorii clipei

*

… Cati ani sa fi trecut? Multi, prea multi sa ii mai numar. Viata nu iarta, inimile nu uita.Tu, insa, ai sfidat legile timpului, ramanand la fel de frumoasa, frumoasa ca pacatul. Frumusetea ta mi-a fost ca o pedeapsa suficienta pentru toti anii dusi…

Eu am uitat. Te-am uitat.