Clipe amutite…

Era satul de felul in care se scurgeau zilele pe langa el. Toate legate de acelasi fir invizibil, dar mustind de banalitate. Casa, job, baietii din gasca, iesiri la bere, fotbal, gagici usoare, nopti ratacite in cluburi tot mai anoste…

Nu stia de ce nu s-ar fi multumit. Mama lui inca ii gatea si ii lasa in frigider preparate numai de pus la incalzit. Duminicile erau sfinte, pranzul il lua mereu cu mama sa. Fara ca asta sa i se para o corvoada… Dar viata lui intrase intr-o linie dreapta si o monotonie care incepuse sa il asurzeasca. Incercase sa isi apropie o fata, sa se mute impreuna, dar fata era mult prea posesiva, prea ii reprosa ca o neglijeaza. Ii era draga, o placea, insa erau la un pas de a face compromisuri care ar fi otravit orice incercare de a avea o relatie deschisa. Si se despartisera. Cu vorbe grele, ea… Cu taceri lungi si cu incruntari, el…

Rataceste-ma…

Stia din instinct ca ceea ce simtea ca imbold, nu avea cum sa duca la nimic bun… Insa ceva, ca un arc interior, mult mai puternic decat propriile principii, o impingea sa cocheteze cu ideea care o stapanea de ceva vreme… Se linistea spunandu-si ca e doar pura fantezie, ca oricine are astfel de momente cand isi imagineaza situatii pe care stie sigur ca nu le va trai niciodata…

Danseaza cu mine… (2)

Nota:

… Si fiindca mi s-a cerut in mod explicit o continuare a povestii, iata-ma cu partea a doua… Daca in prima parte nu le-am dat nume personajelor, in partea a doua vor fi Tudor si Malina. Deci, sa incepem…

*

Frumoasa femeie si misteriosul ei dansator s-au desprins cu mare greutate din vraja acelui sarut. S-au privit in ochi zambind. Ea stia, el incepea sa isi aminteasca … Femeia ii recunoscuse ochii in momentul inceperii acelui cantec, desi barbatul matur de astazi era schimbat…Tresarirea ii incalzise inima, simtind acea emotie veche pe care nu credea ca o va mai trai vreodata…

………………………………………………………………………………………………………….

Egali pe albul cearceafului…

A cata oara venea sa se relaxeze in exact acelasi loc, pe aceeasi banca, de pe aceeasi alee? Probabil o facuse de cateva zeci de ori bune. Prefera acel loc pentru ca parada de fete zvelte, tinere, galagiaose, o avea asigurata. Picioare lungi si ferme, picioare mai scurte sau mai pline, fete cu forme innebunitoare, sanii lor jucausi prin bluze abia itite… Adora sa le ghiceasca forma sanilor, sau sa le dea o varsta stapanelor lor…

Desi avea o prietena care arata destul de bine, nu vedea nimic rau in a se delecta, macar vizual, in scurtul ragaz pe care il avea la jumatatea zilei. Binecuvanta venirea verii macar din acest motiv, foarte subiectiv, dar incantator. Tinutele fetelor erau tot mai sumare, formele erau la vedere, iar spectacolul gratuit nu facea decat sa il bucure.

Descantec

Ghiceste-mi, tiganco! Si da-mi in ghioc,

Involbura-ti fustele si zi-mi de noroc!

Nu rade, ochioaso, vazut-ai smintiti

Ce fug de noroc ca dracul de sfinti…

Insira-ti si bobii si sufla-n cenusa,

Bolboroseste-mi si minte-ma, tu, tigancusa!

Iubit-am vreodata sau doar mi se pare?

Ca liniste n-am si zbuciumul doare!

Tu nu stii prea multe, dar vezi rasul meu

Se sparge de-aiurea… De ce-i dorul greu?

Descanta-ma aspru, priveste-ma-n ochi

Si spune-mi, de moartea tu poti s-o deochi.

Si zi-mi, tiganeste, de ce-n palma-mi simt

Mereu sanu-i dulce, nebun cum alint…?

Ca nu ii stiu chipul, e doar nalucire.

Si zi-mi, inflorato, ce stii de iubire…?

Si da-mi dezlegare, sa simt ca traiesc,

Blestemul mi-l spala-n ghioc tiganesc.

Ghidusa ti-e firea, zambind imi ceri bani…

Ti-oi da, dara spune-mi, ce nu stiu de ani.

Ma farmeci cu ochii , te uiti parc-ai sti

Ca leac nu-mi dau bobii, si totusi ma-mbii

Sa-ti beau din licoare, cu fata-n pamant

De nu iti cred vorba… ” Degeaba descant! „

Si-mi spui ca doar una, doar una-i a mea

Ca este departe, c-asteapta si ea…

Mai spune-mi! Mai spune-mi! De ce glasul tau

Se stinge ghicindu-mi? Ce simti ca e rau?

Tiganca mea tace, mi-arunca si banii,

Isi scutura fusta si cheama tiganii…

” Te du, dara, singur! Nu-i leac pe pamant

Sa capeti, nebune! Si nici nu-i descant

Sa vindece dor de-asa nalucire!

De ce cauti tu, iubirea-n iubire?…”

……………………………………………….

Calatorie fara peripetii…

Trenul se puse in miscare cu obisnuita zvacnitura, scuturandu-si scurt toti calatorii. Ca la un semn, toti s-au inclinat, intai in fata, apoi au revenit la pozitia normala. Nu se plangea nimeni, desi senzatia nu e deloc una placuta. Calatorii stiau cu totii ca nu se puteau astepta la o calatorie de lux… Doar era personalul ce imbatranise, facand atatea rute intre haltele de pe traseu. De mirosul greu nu se mai sinchisea nimeni.

Intr-un compartiment, din coada trenului, era El. Negricios, cu un nas cocarjat,  cu o statura teapana, usor ingamfat, se asezase intr-un colt… Astepta sa se petreaca ceva, doar- doar nu vor trece cele cateva zeci de minute bune, singur cu gandurile sale. De el insusi, era satul. Leganatul trenului ii dadea miscari haotice. Se plictisea groaznic. Si atipi pret de cateva minute… Cand se dezmeticise, la oprirea intr-o halta, o vede in compartiment pe Ea. ” Oare cand o fi ajuns aici? ”