Clipe amutite…

Era satul de felul in care se scurgeau zilele pe langa el. Toate legate de acelasi fir invizibil, dar mustind de banalitate. Casa, job, baietii din gasca, iesiri la bere, fotbal, gagici usoare, nopti ratacite in cluburi tot mai anoste…

Nu stia de ce nu s-ar fi multumit. Mama lui inca ii gatea si ii lasa in frigider preparate numai de pus la incalzit. Duminicile erau sfinte, pranzul il lua mereu cu mama sa. Fara ca asta sa i se para o corvoada… Dar viata lui intrase intr-o linie dreapta si o monotonie care incepuse sa il asurzeasca. Incercase sa isi apropie o fata, sa se mute impreuna, dar fata era mult prea posesiva, prea ii reprosa ca o neglijeaza. Ii era draga, o placea, insa erau la un pas de a face compromisuri care ar fi otravit orice incercare de a avea o relatie deschisa. Si se despartisera. Cu vorbe grele, ea… Cu taceri lungi si cu incruntari, el…

Ganduri de seara…

In cateva zile incepe septembrie…Abia astept toamna, dar nu stiu exact de ce… Ma bucur doar ca se apropie…

Citeam ce ti-am scris zilele trecute. Ganduri care ar trebui sa iti apartina tie, odata ce ti le-am dedicat. Dar ele sunt in vazul tuturor. Si supuse judecatii generale. Nu e nimic rau in asta, doar ca nu ma mai simt in largul meu sa o fac si pe mai departe. Pentru ca si eu vad cat de mult ma indepartez de realitate si creez o lume iluzorie, lumea noastra, in forma scrisa. Poate iti amintesti, ti-am spus aici…

Cumva, ceea ce iti scriu eu ramane singura noastra legatura. Dar ti-am amintit ca intr-o buna zi s-ar putea sa ma rusinez de viata si sa tac.

Fascinatie…

Incerca sa deschida ochii… Urechile percepeau o muzica indepartata, dar sunetul cobora spre el neclar. Nu reusi sa ridice pleoapele, de parca inca era in vis si se straduia sa se trezeasca. ” Visez? ” Dar raspunsul nu veni decat dupa o secunda in care simti ca ii este cumplit de sete. Nu visa, incerca sa isi umezeasca buzele cu limba. Secunda urmatoare ii aduse o durere ascutita in tot corpul, incat nu reusi nici gura sa o intredeschida. Gemu scurt. Ce i se intamplase, de ce nu se putea misca? Sub pleoapele inca inchise, ochii vroiau sa vada. Veni apoi acea racoare pe frunte pe care o recunostea cu tot corpul, erau niste degete reci care il mangaiau incet. Renunta sa deschida ochii, lasa acea mana sa ii alinte simturile inca amortite. Presimtea ca daca ar fi incercat sa se miste ar fi revenit acea durere cumplita. Sub obladuirea acelei mangaieri, maternale parca, incerca sa prinda imaginea cu o privire filtrata printre gene. Recunostea lumina aceea usor rosiatic-portocalie, difuza, ii era oarecum familiara. In fata lui, doi ochi ii zambeau, cu caldura si ingrijorare, de sub o perehe de ochelari. Stia si ochii aia… De ce era acolo, ce era cu el?…Stapana ochilor grijulii ii umezi buzele cu un servet rece, mustind de apa. Il sorbi cu cele cateva puteri de care se simtea in stare… ” Dormi…” ii spuse vocea fiintei ce ii astamparase setea… Si adormi ca la comanda…