Neculaiul celor uitaţi

*

Prin îngheţata dimineaţă

Trec două picioruşe mici,

Grăbite înspre-a urbei piaţă,

Cu paşi mărunţi, ca de furnici.

Minunile vin cuminti, din viata…

Da, minunile vin cuminti. Din viata, dar si din online.

Va scriu pe ” furate”, de pe unde pot ciuguli cate un pic de net. Dar trebuie sa o fac. Inainte vreme, aveam un prost obicei sa ma plang ca nu sunt o favorizata a sortii, ca imi este dat sa duc un munte de poveri, de greutati care mai de care mai apasatoare. E adevarat, ajungi sa te saturi sa te lupti cu neajunsurile, cu necazurile, cu idiotenia in toate formele ei… Dar motivatia nu mi-a lipsit niciodata. Mi-a lipsit mult timp increderea in mine… Dar lucrurile se indreapta, spre bine…

Poezii de demult…

Rasfoindu-mi hartiile din trecut, am regasit cu mare bucurie si drag poezii scrise acum cateva zeci de anotimpuri in urma… Am scris multe astfel de poezii, dar in efuziunea tineretii si a indragostirii, le daruiam fara rezerve acelora care primeau si dedicatiile.

Astfel, mi-au ramas cateva ciorne si cateva bucatele de respiratii… Azi voi transcrie cateva din ele…