Nu ma gandeam…
In urma cu nu multi ani in urma nu gandeam ca toamna va cobori asa in mine, cu atata patima. Ca ma va acorda ca pe un pian vechi si ca ma va indemna sa imi regasesc acorduri uitate, aproape moarte. Dar toamna asta coboara cu rabdare in venele mele si ma pregateste de iarna cu grija si rabdare. Nu ma mai gandeam la soaptele ei, pierdute in aburii amagitori ai unei cani de vin fiert, sau pierdute in jarul domol al unui foc dintr-o soba de la tara. Read the rest of this entry
Madeleine nu reusi sa adoarma in ultima noapte de calatorie. Frica o paraliza, ar fi sarit oricand din caruta, dar stia ca oricat de pasnici ar fi parut tiganii, nu ar fi ezitat sa o prinda si sa ii puna cutitul la gat. Incerca sa vada prin deschizatura coviltirului cat mai aveau de parcurs pana in Paris. Regreta amarnic plecarea de acasa. Simti chiar lipsa mamei sale. Lacrimile i se imbulzeau speriate in ochi, dar nu isi permitea luxul sa le lase sa iasa. Tiganca se ridica din cand in cand intr-un cot si o privea, parca ar fi vrut sa o verifice. Madeleine statea linistita, cu ochii inchisi lasandu-i impresia ca doarme… Read the rest of this entry
Degeaba striga sa fie auzita… Cei din jurul ei o priveau cu o raceala si cu un dispret cumplit. Nu voia nici in ruptul capului sa fie maritata cu acel domn pe care il pregatise familia… Doar ca sa fie ei scapati de la faliment… Matusa, unchiul, mama, tata, toti pareau hotarati sa faca alianta, iar Madeleine sa devina salvatoarea conacului si a pamantului pe care il detineau.
” Mama, e nesuferit si e batran si miroase groaznic, parca e mort deja… Te implor, mama, nu ma obliga sa il iau de barbat! ” striga inutil biata Madeleine. Mama ii carpi doar o palma si ii ceru sa taca inainte sa il aduca pe taica-sau, ca sa ii aplice o corectie nimerita nesupunerii… Madeleine se arunca pe pat, cu fata intre perne, dorindu-si sa moara… Read the rest of this entry
dordedoi 