…

Romanţă negativă

Făr’ de dor și făr’ de vină…

Nu, nu mi-e dor de ce-am avut

Îmi e un dor de neștiut,

Mi-e dor de alte dimineți

Născute din duse tristeți.

Coajă de mesteacăn

Nu am ştiut. Nu am crezut că voi şti vreodată…

Stropi de roua (3)

– partea a doua aici-

Mihai se imbraca si pleca cu mult inainte sa se trezeasca iubita lui. O privi cu un amestec de duiosie si vinovatie, insa ceva-ul ce avea legatura cu acea femeie nu ii dadea pace. Devenise aproape obsedat de ideea de a o gasi si de a vorbi cu ea.

Cealalta femeie

Picioarele m-au purtat fara tinta minute in sir. Nu stiu, poate ore. Daca nu ar fi inceput ploaia, nu as fi reactionat nicicum, insa umezeala si parul ravasit care imi cadea pe fata, m-au impins spre bruma de ratiune de care aveam nevoie. Si am urcat la prima terasa ce mi-a iesit in cale.

Necesarul de ridicol

Noptile fara de luna sunt stranii, insa au partea lor de mistic si farmec. Privirea iti poate juca feste fiindca ochii isi pierd din acuitate si te poti vedea nevoit sa iti ” ascuti” celelalte simturi: auzul, mirosul, simtul tactil. Insa cel mai puternic se intetesc bataile inimii, accelerate fiind de anticiparea unor posibile sau imaginare situatii. In noptile fara luna sufletul poate deveni captivul inchipuirilor. Desigur, cel mai adesea intalnim in copilarie astfel de intamplari.

Simplitate

*

Sfidam, iubitori, o nebuna-ncercare,

Al mortilor suier ascuns intre ceruri…

Ape de dor- sfarsit-

” Ciudata liniste s-a strecurat intre toate nelinistile adunate de-a lungul anilor… ” gandi Ilona. Faptul ca Enea traia, ii strecura in inima un sentiment de multumire profunda. Traise toti anii din urma cu teama adanca de a nu fi murit.

Ape de dor- partea a doua-

Nu intelegea de ce nu disparea nici dupa atatia ani fascinatia pe care o capatase fata de aceasta fiinta.

Isi aminti ca nu spusese nimanui de escapadele sale in preajma acelei case. Era, intr-un fel, fericita sa aiba un secret doar al ei.

Ape de dor – prima parte-

Isi spala fata cu apa rece si proaspata, abia scoasa din fantana. Aerul limpede si taios al diminetii de ianuarie o facu sa zambeasca. Amintirile se imbulzeau in mintea ei cu repeziciunea cu care coboara randunele spre pamant, vestind ploile. Insa nu le mai alunga asa cum facea odata, le facu loc generoasa in tihna clipelor in care isi bea ceaiul de dimineata.