Cu cat trecea timpul, cu atat o copleseau emotiile. Isi simtea inima batandu-i cu putere in gat. Trecuse ceva vreme de cand nu mai fusese la o intalnire. Ar fi dat orice sa nu mai simta tremurul din maini.
*
” Daca va crede ca asa sunt mereu? Daca voi face o impresie gresita? ” Isi arunca o ultima privire in oglinda. Isi zambi timid incercand sa isi faca un strop de curaj in plus. Isi aminti toata nebunia care a adus-o pana in acest punct si simti cum o incearca o ezitare veche. Sa renunte? Sa se dezbrace si sa il sune ca nu mai poate ajunge? Totusi, isi promise ca va incerca sa afle simplu, fara prea multe vorbe, care era adevarul. Se baza pe instinctele sale, dar si pe maturitatea lui. Read the rest of this entry →
Femeia frumoasa care tocmai intrase ii amintea de cineva, dar nu izbuti sa faca vreo legatura. In clipa in care li se intalnira privirile, lui Tudor i se paru ca femeia tresarise usor, imbujorandu-se.
Pleca inspre bar, simtindu-i privirea cum il cauta. O privi peste umar, ca si cum ar fi cautat pe altcineva din privire. Acei ochi mari, caprui il fixau. Read the rest of this entry →
Dimineata i-a gasit imbratisati. Tudor se trezi primul si o privi zambind pe Iulia care dormea adanc. Ii prinsesera zorile inca iubindu-se patimas. Ca intr-o nestinsa forfota a unor doruri si neimpliniri adunate nedrept in amandoi. Isi reaminti parfumul carnii iubitei sale de odinioara. Curbele soldurilor provocatoare, azi mult mai apetisante decat si le amintea din liceu… Acum stia ca atunci se iubeau cu nestiinta si freamatul varstei crude. Zambi cand amintirea ii aduse in memorie fugile lor navalanice de tot ce insemna lumea. Read the rest of this entry →
Tudor simtea zilnic ca are pe cineva care i se tine pe urme, insa incerca sa para degajat. Simtea o oarecare teama, insa avea incredere ca va rezolva cumva. Suma pe care o datora Marian interlopilor era uriasa pentru ei. Era linistit ca reusise macar sa il protejeze de furia malacilor care il altoisera pe el. Dar nu era deloc simplu ce il astepta. Se gandea ca ar fi fost mai bine sa se mute in alta zona a orasului. Sau chiar sa plece dupa Marian… Dar nu voia sa renunte la toata viata lui si sa fuga ca un las. Luase in calcul si vanzarea apartamentului chiar.
Azi mi-am facut picaturi de timp… Cat sa respir si sa imi amintesc de tine… Si sa iti scriu putin.
Am lipsit o vreme, am avut ceva incurcaturi, dar s-au rezolvat. Cand am revenit, am cautat cu febrilitate adolescentina in cutia de scrisori… Nu am gasit nimic de la tine. Inca… M-am gandit ca si tu ai incurcaturile tale, altfel mi-ai fi trimis macar o adiere de zambet… Dar ti-am simtit prezenta tacuta, ochii tai peste randurile mele. Si ar trebui sa imi fie de ajuns. Si sa ma simt mangaiata… Dar tot imi lipsesti, orice as face, oricat as scrie. Mai ales cand scriu, imi lipsesti. Read the rest of this entry →
Ajuns acasa, se prabusi intr-un somn crunt. Se trezi buimac dupa vreo doua ore. Isi suna seful, ii relata pe scurt o poveste similara cu cea insirata politiei. Avea sa primeasca vreo cateva zile de concediu medical. Se apuca sa isi faca ceva rapid de mancare. Incerca sa nu se gandeasca prea mult la incurcatura in care intrase fara voie, dar felul in care se napustisera acei indivizi, cu o seara in urma, nu il lasa sa fie prea linistit. Read the rest of this entry →
Tudor icnea incetisor, ar fi vrut sa nu il auda cei care abia se potolisera sa dea in el. Dar in jurul sau era o liniste de mormant. Atacatorii plecasera. Fusesera cel putin patru gealati, cagulati si dotati cu muschi si bocanci duri. Stia ca i se aplicase doar o corectie demonstrativa. Ca sa inteleaga ca nu se jucau… Tudor stia asta de ceva timp. Si ca fusese urmarit.
Se pipai usurel, nu parea sa aiba ceva rupt, desi il dureau coastele si stomacul destul de rau. De pe tampla stanga i se prelingea un firicel de sange cald. L-au lovit si cu ceva metalic. Inca era ametit de ploaia de lovituri surde, dar se ridica in picioare. Abia zarea cu ochii, probabil ii avea umflati si vineti. Read the rest of this entry →
Ceea ce va scriu acum e o postare mai diferita fata de cele de pana acum, de pe blogul meu. Pentru ca se doreste a fi o informare…
Trebuie sa va spun ca, pentru o perioada nedeterminata de timp, nu voi mai fi o prezenta activa in lumea virtuala. Asta insemnand ca nici pe blog nu voi mai scrie, nici pe paginile voastre nu ma veti mai gasi trecand, sau lasandu-va gandurile si impresiile mele. Motivul e unul aparent banal, de o simplitate specifica fleacurilor. Fleac, amanunt sau intamplare… M-a abandonat calculatorul. Si nu prea mai am ce sa ii fac. Dar fiindca e un lucru, iar lucrurile au o durata a lor de functionare, trebuie sa accept ce s-a intamplat ca atare. Nu va spun cat de dezamagiti mi-s copiii… Dar, asta e.
Voi continua sa scriu pe foi cuminti de caiet…
Va scriu aceste randuri ca sa va pot explica absenta mea. Intram cu drag pe blogurile voastre, si nu numai pe cele pe care le am in lista de prieteni, pe mult mai multe bloguri. Am descoperit multi oameni de calitate, scriituri care m-au captivat si m-au transformat intr-un cititor fidel.
O sa imi lipsiti enorm… Dar trebuie, deocamdata, sa ma retrag, infranta de tehnologie, mai degraba de absenta ei… As incepe sa va enumar pe toti, dar va stiti. Pe toti va pretuiesc, va admir si imi sunteti dragi…
Am o amaraciune pe care cuvintele nu o pot descrie, si nici nu vreau sa o fac…
Cu bine, dragii mei… Sa fiti iubiti, sa aveti grija de voi, sa va insoteasca norocul si inspiratia oriunde veti fi…
Stia din instinct ca ceea ce simtea ca imbold, nu avea cum sa duca la nimic bun… Insa ceva, ca un arc interior, mult mai puternic decat propriile principii, o impingea sa cocheteze cu ideea care o stapanea de ceva vreme… Se linistea spunandu-si ca e doar pura fantezie, ca oricine are astfel de momente cand isi imagineaza situatii pe care stie sigur ca nu le va trai niciodata… Read the rest of this entry →
Mi s-a parut ca si tu m-ai privit pret de acea clipa.
*
Ziua in care te-am revazut a fost cea mai lunga zi din toate zilele mele de pana acum. Eu incasam suturi de la politistu’ care ma prinsese furand. Unul ma tinea, altul dadea… Ma durea, cum nu! Dar cand ai aparut tu, speriata, a incetat sa ma mai doara. Ma priveai ca pe o ganganie ciudata, de parca ma asezasem pe umarul tau si te speriau aripile mele cu care zbarnaiam. Mai speriat eram eu decat tine, prima data de cand furam. M-a pus dracu’ sa fur tocmai din masina ta! Cat de tampit sa fiu…? Dar tot raul spre bine, asa am avut bucuria sa te revad. M-a durut ca ma priveai asa… Mi-era dor de privirea ta miloasa, de mana intinsa spre crestetul meu ciufulit si murdar. Read the rest of this entry →
dordedoi 