Tag Archives: mangaiere

Struguri si nuci…

Posted on

Mai stii?

Iti spuneam deunazi ca iti sunt datoare cu un anotimp… Si sunt in incurcatura fiindca nu stiu cum sa fac: sa incerc sa ti-l pastrez in mine cu tot ce lasa in urma lui, sa ti-l promit pe cel ce va veni? Dar daca nu iubesti iarna? Daca esti friguros? Daca urmele albe lasate in zapada de pasii mei nu se vor mai zari cand tu vei trece? Read the rest of this entry

Respiratii de o zi…

Posted on

Azi mi-am facut picaturi de timp… Cat sa respir si sa imi amintesc de tine… Si sa iti scriu putin.

Am lipsit o vreme, am avut ceva incurcaturi, dar s-au rezolvat. Cand am revenit, am cautat cu febrilitate adolescentina in cutia de scrisori… Nu am gasit nimic de la tine. Inca… M-am gandit ca si tu ai incurcaturile tale, altfel mi-ai fi trimis macar o adiere de zambet… Dar ti-am simtit prezenta tacuta, ochii tai peste randurile mele. Si ar trebui sa imi fie de ajuns. Si sa ma simt mangaiata… Dar tot imi lipsesti, orice as face, oricat as scrie. Mai ales cand scriu, imi lipsesti. Read the rest of this entry

Clipe amutite…

Posted on

Era satul de felul in care se scurgeau zilele pe langa el. Toate legate de acelasi fir invizibil, dar mustind de banalitate. Casa, job, baietii din gasca, iesiri la bere, fotbal, gagici usoare, nopti ratacite in cluburi tot mai anoste…

Nu stia de ce nu s-ar fi multumit. Mama lui inca ii gatea si ii lasa in frigider preparate numai de pus la incalzit. Duminicile erau sfinte, pranzul il lua mereu cu mama sa. Fara ca asta sa i se para o corvoada… Dar viata lui intrase intr-o linie dreapta si o monotonie care incepuse sa il asurzeasca. Incercase sa isi apropie o fata, sa se mute impreuna, dar fata era mult prea posesiva, prea ii reprosa ca o neglijeaza. Ii era draga, o placea, insa erau la un pas de a face compromisuri care ar fi otravit orice incercare de a avea o relatie deschisa. Si se despartisera. Cu vorbe grele, ea… Cu taceri lungi si cu incruntari, el… Read the rest of this entry

Si daca…?

Posted on

Azi mi s-a parut ca te-am vazut.

Dar nu erai tu… Desi o clipa, lunga cat un marfar care trece lenes printr-o halta, mi s-a parut ca si tu te uiti cu luare-aminte la mine. Daca erai tu, nu te-ai fi uitat ” prin mine”… Am oftat abia simtit, dar apoi am rasuflat usurata. Nu m-ai fi intalnit in cea mai buna zi a vietii mele, m-ai fi aflat nepregatita si timida, azi… Nu as fi stiut ce sa iti spun. Fata in fata… As fi fost putin ridicola, putin fastacita, putin incurcata… Read the rest of this entry

Rataceste-ma…

Posted on

Stia din instinct ca ceea ce simtea ca imbold, nu avea cum sa duca la nimic bun… Insa ceva, ca un arc interior, mult mai puternic decat propriile principii, o impingea sa cocheteze cu ideea care o stapanea de ceva vreme… Se linistea spunandu-si ca e doar pura fantezie, ca oricine are astfel de momente cand isi imagineaza situatii pe care stie sigur ca nu le va trai niciodata… Read the rest of this entry

Dor cernit

Posted on

Dealul se acoperi usor de un abur ivit din pantecul cetii. Soarele se strecura destul de somnoros pe dupa copaci, umpland curtea manastirii de o lumina pura.

Femeia isi duse palma la frunte, streasina, si privi scurt inspre turla bisercii. Cauta semne de ploaie, dar ziua se anunta insorita. Isi sufleca manecile puloverului negru si larg, isi lega mai strans sortul la brau si cobori cu grija treptele de piatra spre anexele din spatele manastirii. Fata femeii era usor intunecata, urma sa se umple curtea de vizitatori si astazi. Duminica, dupa slujba, apareau tot mai multi oraseni cu masinile dincolo de portile manastirii. Ei nu ii placea asta, dar nu spunea nimic. De fapt, mai nimanui nu spunea nimic. Cand se umplea curtea de oameni, femeia se retragea discret din calea lor. Isi facea de lucru in grajd sau in bucatarie. Read the rest of this entry

Fascinatie…

Posted on

Incerca sa deschida ochii… Urechile percepeau o muzica indepartata, dar sunetul cobora spre el neclar. Nu reusi sa ridice pleoapele, de parca inca era in vis si se straduia sa se trezeasca. ” Visez? ” Dar raspunsul nu veni decat dupa o secunda in care simti ca ii este cumplit de sete. Nu visa, incerca sa isi umezeasca buzele cu limba. Secunda urmatoare ii aduse o durere ascutita in tot corpul, incat nu reusi nici gura sa o intredeschida. Gemu scurt. Ce i se intamplase, de ce nu se putea misca? Sub pleoapele inca inchise, ochii vroiau sa vada. Veni apoi acea racoare pe frunte pe care o recunostea cu tot corpul, erau niste degete reci care il mangaiau incet. Renunta sa deschida ochii, lasa acea mana sa ii alinte simturile inca amortite. Presimtea ca daca ar fi incercat sa se miste ar fi revenit acea durere cumplita. Sub obladuirea acelei mangaieri, maternale parca, incerca sa prinda imaginea cu o privire filtrata printre gene. Recunostea lumina aceea usor rosiatic-portocalie, difuza, ii era oarecum familiara. In fata lui, doi ochi ii zambeau, cu caldura si ingrijorare, de sub o perehe de ochelari. Stia si ochii aia… De ce era acolo, ce era cu el?…Stapana ochilor grijulii ii umezi buzele cu un servet rece, mustind de apa. Il sorbi cu cele cateva puteri de care se simtea in stare… ” Dormi…” ii spuse vocea fiintei ce ii astamparase setea… Si adormi ca la comanda… Read the rest of this entry

Gesturi…

Posted on

Trebuia sa iti scriu de aseara… Cand inca ma invadau ganduri razletite, nepoftite. Nu stiu de ce au aparut, dar au si ramas.Nu ti-am scris fiindca riscam sa ma lamentez de diferite chestiuni, fara cap si fara coada. Si am lasat sa treaca intr-un fel prin mine, peste mine, toate aceste ganduri. Le cunosc, au mai avut cuib aici, dar nu le pot primi ca pe niste randunele primavara… Cu bucurie… Nu. Daca gandurile sunt pasari, cele de aseara erau pasari de prada, cu gheare lungi, ascutite, puternice. Acum s-au cam dus, le mai aud tipatul strident, dar stiu ca e doar ecoul. Ecou care imi da batai de inima mai iuti decat de  obicei. Read the rest of this entry

Mi-as dori mai putin…

Posted on

Stiu, cuvantul DOR o sa se lipeasca, intr-un final, de mine, ca un al doilea prenume. Il mai alung, dar se intoarce inapoi, ca un catel credincios care nu vrea decat sa imi linga mana, sa se gudure sub mana mea si sa il mangai…

Sufera cand il alung, stiu… Uneori ma fac ca nu il vad, se uita mirat la zambetul meu, ca si cum nu ar trebui sa se afle acolo. Dar cand imi vede ochii stie ca zambetul nu e intreg, ca in privire dorul se ascunde ca intr-o scorbura adanca de salcie pletoasa. Cum de m-am capatat eu cu atata dor, nu stiu… Ma tot scormonesc prin ungherele memoriei ( alta umbra credincioasa) dar nu reusesc sa aflu de cand am eu atata dor…

Read the rest of this entry

Nu, nu te astept pe tine…

Posted on

Nu ma privi asa, stiu, nu-s decat un vagabond, un om al strazii, un cersetor de viata…

Candva, ti-am oprit pasul in dreptul meu. Erai frumoasa, eleganta, miroseai a parfum din ala de ne fac noua, retardatilor lumii, sa ne falfaie narile ca la pisoi… Ne multumim sa iti pupam pantofii, doamna, ca poate ai un banut sa ni-l arunci… Atunci te-ai uitat cu luare-aminte la mine. Mi-ai zis ca-s un pusti cu privire obraznica, dar frumoasa. Ti-ai pus manuta ta spalata pe capul meu jegos si m-ai mangaiat.

Read the rest of this entry