Trenul se puse in miscare cu obisnuita zvacnitura, scuturandu-si scurt toti calatorii. Ca la un semn, toti s-au inclinat, intai in fata, apoi au revenit la pozitia normala. Nu se plangea nimeni, desi senzatia nu e deloc una placuta. Calatorii stiau cu totii ca nu se puteau astepta la o calatorie de lux… Doar era personalul ce imbatranise, facand atatea rute intre haltele de pe traseu. De mirosul greu nu se mai sinchisea nimeni.
Intr-un compartiment, din coada trenului, era El. Negricios, cu un nas cocarjat, cu o statura teapana, usor ingamfat, se asezase intr-un colt… Astepta sa se petreaca ceva, doar- doar nu vor trece cele cateva zeci de minute bune, singur cu gandurile sale. De el insusi, era satul. Leganatul trenului ii dadea miscari haotice. Se plictisea groaznic. Si atipi pret de cateva minute… Cand se dezmeticise, la oprirea intr-o halta, o vede in compartiment pe Ea. ” Oare cand o fi ajuns aici? ” Read the rest of this entry
dordedoi 