Tag Archives: ploaie

Tributul ploii

Posted on

Si-au dorit prea mult. Prea intens, prea curand… Prea totul.

Si li s-au topit aripile inainte sa si le intinda pentru zbor. Read the rest of this entry

Exilul nu s-a incheiat…

Posted on

In fata mea o mare de oameni. Grabiti, tacuti, impachetati in haine de ploaie… Am incercat sa ii depasesc sa imi vad de drumul meu. Erau prea multi, prea inalti, prea inghesuiti unii in altii… Am vrut sa intreb pe cineva unde se grabesc. S-a intors un domn, cu fata acoperita pe jumatate de o palarie ciudata. Mi-a spus scurt, parca rastit:

-Nicaieri! Read the rest of this entry

Clipe amutite…

Posted on

Era satul de felul in care se scurgeau zilele pe langa el. Toate legate de acelasi fir invizibil, dar mustind de banalitate. Casa, job, baietii din gasca, iesiri la bere, fotbal, gagici usoare, nopti ratacite in cluburi tot mai anoste…

Nu stia de ce nu s-ar fi multumit. Mama lui inca ii gatea si ii lasa in frigider preparate numai de pus la incalzit. Duminicile erau sfinte, pranzul il lua mereu cu mama sa. Fara ca asta sa i se para o corvoada… Dar viata lui intrase intr-o linie dreapta si o monotonie care incepuse sa il asurzeasca. Incercase sa isi apropie o fata, sa se mute impreuna, dar fata era mult prea posesiva, prea ii reprosa ca o neglijeaza. Ii era draga, o placea, insa erau la un pas de a face compromisuri care ar fi otravit orice incercare de a avea o relatie deschisa. Si se despartisera. Cu vorbe grele, ea… Cu taceri lungi si cu incruntari, el… Read the rest of this entry

Poezii de demult…

Posted on

Rasfoindu-mi hartiile din trecut, am regasit cu mare bucurie si drag poezii scrise acum cateva zeci de anotimpuri in urma… Am scris multe astfel de poezii, dar in efuziunea tineretii si a indragostirii, le daruiam fara rezerve acelora care primeau si dedicatiile.

Astfel, mi-au ramas cateva ciorne si cateva bucatele de respiratii… Azi voi transcrie cateva din ele… Read the rest of this entry

Dansul norilor

Posted on

Am vrut sa incep povestea aceasta ACOLO unde s-a petrecut, dar nu am reusit. Intelegeam, insa, ca despre minune nu poti scrie cand ti se intampla, poti sa o faci abia dupa ce se incheie sau se transforma in amintire verde… Asa ca am asteptat sa ajung acasa astazi, in civilizatia pe care am lasat-o vineri in urma, fara umbra de regret.

Minunea mea se numeste Cabana Busteanu’ din minunata locatie Izvorul Muntelui, la poalele Ceahlaului, loc de unde se poate pleca in drumetie spre cabana Dochia, sau spre varful Toaca, de pe culmea Ceahlaului.

Read the rest of this entry