Şi totuşi…

…nu am renunţat.

Scrisoare pentru mine

Vezi tu, femeie dragă,  ţi-aş scrie câteva cuvinte de îmbărbătare, aşa cum faci tu cu tine când nu te vede nimeni şi când încerci din nimic să creezi o lume, un mic univers, bucăţica ta de eternitate pe care îţi este permis să o trăieşti.

Făr’ de dor și făr’ de vină…

Nu, nu mi-e dor de ce-am avut

Îmi e un dor de neștiut,

Mi-e dor de alte dimineți

Născute din duse tristeți.

Cel mai bun lucru in viata este sa iubesti-repostare

Romanul meu este un oras relativ micut, insa aseara a devenit mult mai mare si mult mai important datorita unui tanar absolut remarcabil si deosebit de inzestrat cu talent muzical: Cristian Prajescu.

Ştii… Ştiu…

Ştiu. Mă voi simţi aidoma unui nufăr ce se deschide  dimineaţa, voi renaşte direct din clipa în care mâinile tale se vor desprinde de pe carnea mea, înflorindu-mă. Apoi voi pluti între ceilalţi nuferi până la ofilire.

Amprenta

…Te-am simtit dupa ce prezenta ta nu a mai fost fizica, palpabila, verificabila, reala, la naiba… Trecusei parca prin mine lasand doar un simplu dor de a intoarce capul si de a privi peste umar.

Fragilitatea versului-nevers

Mi-e sete de buzele tale, de sarutul tau in care ma ancorezi ca pe un naufragiat.
Ma speriasem copilareste ca nu mai sunt in stare sa scriu nici macar doua strofe dintr-o poezie, lucru ce imi era atat de facil inainte sa ne gasim. Scriam poezii cu o usurinta fantastica. Azi am inteles de ce…

Simplitate

*

Sfidam, iubitori, o nebuna-ncercare,

Al mortilor suier ascuns intre ceruri…

De martisor… cu dor

” O, nu! Si asta scrie despre martisoare? Pfff… ”

Sunete neclare

In ultima vreme, tot mai des mi se intampla sa aud tanguitoare sunete ce par sa coboare de undeva de atat de sus, cat nu pot strapunge ochi-mi sa vada.