Hoata- partea a doua-

 

– Partea intai aici-

Urmatoarele seri il gasira pe Eugen preocupat de afaceri, incat nu reusea sa isi faca timp si pentru distractie. Astepta sa finalizeze un contract, apoi sa sarbatoreasca la munte cu ultima lui cucerire.

Hoata -partea intai-

Barbatul se intoarse brusc pe calcaie si se uita contrariat spre aratarea ce ii aparuse de nicaieri in fata si se izbise cu toata viteza de el. Nu ii zarise chipul, dar dupa imbracaminte parea sa fie o tigancusa.

Stropi de roua (3)

– partea a doua aici-

Mihai se imbraca si pleca cu mult inainte sa se trezeasca iubita lui. O privi cu un amestec de duiosie si vinovatie, insa ceva-ul ce avea legatura cu acea femeie nu ii dadea pace. Devenise aproape obsedat de ideea de a o gasi si de a vorbi cu ea.

Adevaruri simple

Il recunoscu dupa parfumul pe care si-l amintea atat de bine. Si statura lui impunatoare. O trecu un fior adanc amintindu-si cum ii dezmierda ceafa puternica si bronzata. Si cum intorcea spre ea o fata zambitoare, un chip de barbat atat de curat construit, atat de masculin.

Necesarul de ridicol

Noptile fara de luna sunt stranii, insa au partea lor de mistic si farmec. Privirea iti poate juca feste fiindca ochii isi pierd din acuitate si te poti vedea nevoit sa iti ” ascuti” celelalte simturi: auzul, mirosul, simtul tactil. Insa cel mai puternic se intetesc bataile inimii, accelerate fiind de anticiparea unor posibile sau imaginare situatii. In noptile fara luna sufletul poate deveni captivul inchipuirilor. Desigur, cel mai adesea intalnim in copilarie astfel de intamplari.

De martisor… cu dor

” O, nu! Si asta scrie despre martisoare? Pfff… ”

Sunete neclare

In ultima vreme, tot mai des mi se intampla sa aud tanguitoare sunete ce par sa coboare de undeva de atat de sus, cat nu pot strapunge ochi-mi sa vada.

Pretul libertatii -2-

– continuarea primei parti –

 

Marga… Amintirile bine zavorate izbucnira dureros in mintea lui Andrei. Sentimentul de vinovatie uitat il facu sa simta un junghi nou in mijlocul pieptului. Respiratia ii deveni suierat, ar fi vrut sa isi adune vorbele, insa din gatlej ii iesi doar un icnet lung, greu…

*

Pretul libertatii -1-

Cat trecusera? Trei ani? Nu mai stia exact, dar i se parea ciudat  de rasucita bucla aceea de timp, facandu-l pe Andrei sa se scuture ca dupa un fior rece.

Aceeasi gara, aceleasi imagini pe care le memorase retina… Poate ca erau doua-trei chioscuri noi, o carciuma mica plina de navetistii ce isi goleau paharele de vin fiert sau tuica ieftina si puturoasa pana la venirea trenului ce urma sa ii poarte spre casa. Andrei cauta din ochi un automat pentru cafea. Pufni nervos si iritat. Singura masinarie avea atarnata de ea un anunt: ” DEFECT „.

Pretul bunei credinte

Cu cat trecea timpul, cu atat o copleseau emotiile. Isi simtea inima batandu-i cu putere in gat. Trecuse ceva vreme de cand nu mai fusese la o intalnire. Ar fi dat orice sa nu mai simta tremurul din maini.

*

” Daca va crede ca asa sunt mereu? Daca voi face o impresie gresita? ” Isi arunca o ultima privire in oglinda. Isi zambi timid incercand sa isi faca un strop de curaj in plus. Isi aminti toata nebunia care a adus-o pana in acest punct si simti cum o incearca o ezitare veche. Sa renunte? Sa se dezbrace si sa il sune ca nu mai poate ajunge? Totusi, isi promise ca va incerca sa afle simplu, fara prea multe vorbe, care era adevarul. Se baza pe instinctele sale, dar si pe maturitatea lui.