Foamea

Ne naştem flămânzi. De viaţă, de aer, de sânul mamei. Ne naştem puri şi ne depurificăm de la o etapă la altă în veşnica foame de adaptare la socialul în care ne azvârle viaţa. O facem inconştient, sau cu o conştiinţa trecută printr-o ascuţitoare tocită a prejudecăţilor.

Hoata- partea a saptea- final-

– partea a sasea aici-

“Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata.” (Anais Nin)

Hoata- partea a cincea-

– partea a patra aici-

*

Nu stia unde sa o duca pe Anais, era lesinata si nu avea cu cine sa vorbeasca. Indica soferului adresa lui. Tot drumul o privi ca pe o vietate nemaintalnita. Nu semana cu nici o alta tiganca la infatisare, doar hainele tradau originile ei. Avea o piele usor smeada, dar nu tuciurie, buze frumoase, rosii, gene lungi si dese, un par cu reflexe  aramii. Isi pleca instinctiv nasul inspre ea adulmecand-o ca un lup tanar.

Hoata- partea a treia-

-partea a doua aici-

*

Tresari si se intoarse buimac pe calcaie sa vada cine e in spatele sau. Era singur in baie, Dar zambetul acela… Zambet cu ochi…

Hoata- partea a doua-

 

– Partea intai aici-

Urmatoarele seri il gasira pe Eugen preocupat de afaceri, incat nu reusea sa isi faca timp si pentru distractie. Astepta sa finalizeze un contract, apoi sa sarbatoreasca la munte cu ultima lui cucerire.

Hoata -partea intai-

Barbatul se intoarse brusc pe calcaie si se uita contrariat spre aratarea ce ii aparuse de nicaieri in fata si se izbise cu toata viteza de el. Nu ii zarise chipul, dar dupa imbracaminte parea sa fie o tigancusa.

Stropi de roua (3)

– partea a doua aici-

Mihai se imbraca si pleca cu mult inainte sa se trezeasca iubita lui. O privi cu un amestec de duiosie si vinovatie, insa ceva-ul ce avea legatura cu acea femeie nu ii dadea pace. Devenise aproape obsedat de ideea de a o gasi si de a vorbi cu ea.

Buna dimineata, Viata mea!

Sunt zile pe care mi-as dori sa poata ramane dimineti, pana seara tarziu… Pentru debutul lor clar si luminos, pentru gandurile limpezi si pentru dorintele mici ce pot fi implinite pana la apusul zilei. Asa sunt diminetile la munte…

Calatorii clipei

*

… Cati ani sa fi trecut? Multi, prea multi sa ii mai numar. Viata nu iarta, inimile nu uita.Tu, insa, ai sfidat legile timpului, ramanand la fel de frumoasa, frumoasa ca pacatul. Frumusetea ta mi-a fost ca o pedeapsa suficienta pentru toti anii dusi…

Eu am uitat. Te-am uitat.

Visele nu mor, ele adorm…

Am auzit de nenumarate ori cum ca visele se sting in zori. Le stingem sub pleoapele grele de somn, sau le inghesuim in cutele adanci ale constiintei?

Visul meu de dimineata nu s-a stins, nu l-a speriat nici prima geana de lumina, nici constiinta rasarita cu intarziere… Dupa mult prea multe dimineti sa le pot numara, dimineata de ieri a venit lenesa si calma… Fara graba cafelei si a imbracatului militaresc pentru mers la munca, fara ochii aruncati pe ceas din 5 in 5 minute in incercarea jalnica de a prelungi putinul timp pentru mine…