Şi totuşi…

…nu am renunţat.

Scrisoare pentru mine

Vezi tu, femeie dragă,  ţi-aş scrie câteva cuvinte de îmbărbătare, aşa cum faci tu cu tine când nu te vede nimeni şi când încerci din nimic să creezi o lume, un mic univers, bucăţica ta de eternitate pe care îţi este permis să o trăieşti.

Pasii

Stiu, pasesc tot mai rar pana si pe aici… Dar incercam sa imi ascult pasii, pe ai mei. Nu sa mi-i numar, ca uneori alerg si ma incurc la numaratoare.

Struguri si nuci…

Mai stii?

Iti spuneam deunazi ca iti sunt datoare cu un anotimp… Si sunt in incurcatura fiindca nu stiu cum sa fac: sa incerc sa ti-l pastrez in mine cu tot ce lasa in urma lui, sa ti-l promit pe cel ce va veni? Dar daca nu iubesti iarna? Daca esti friguros? Daca urmele albe lasate in zapada de pasii mei nu se vor mai zari cand tu vei trece?

Ganduri de seara…

In cateva zile incepe septembrie…Abia astept toamna, dar nu stiu exact de ce… Ma bucur doar ca se apropie…

Citeam ce ti-am scris zilele trecute. Ganduri care ar trebui sa iti apartina tie, odata ce ti le-am dedicat. Dar ele sunt in vazul tuturor. Si supuse judecatii generale. Nu e nimic rau in asta, doar ca nu ma mai simt in largul meu sa o fac si pe mai departe. Pentru ca si eu vad cat de mult ma indepartez de realitate si creez o lume iluzorie, lumea noastra, in forma scrisa. Poate iti amintesti, ti-am spus aici…

Cumva, ceea ce iti scriu eu ramane singura noastra legatura. Dar ti-am amintit ca intr-o buna zi s-ar putea sa ma rusinez de viata si sa tac.