Tag Archives: soldatei

Zbucium

Posted on

Am obosit… Si ochii cat ma dor!

Nu stiu cum  oare, unde sa te caut?

Mi-au obosit aripile de la atata zbor…

……………………………………………….

Am obosit sa fiu neobosita mama,

Am obosit sa-ncerc sa uit ce doare.

Am obosit sa nu-mi mai fie teama…

…………………………………………….

Si-as vrea sa dorm un somn al nepasarii,

Sa-mi ferec visele in aspra mea prezenta…

Sa dorm, as vrea… Sa dorm somnul uitarii.

……………………………………………..

Si-as vrea sa ma intorc din nou copila,

Sa fiu macar o zi zanateca zglobie…

Si-as vrea tristetea sa mi-o fac umila…

………………………………………………

Sa-mi plang, as vrea, genunchii mei zdreliti,

Sa cad, s-alerg, sa tip si sa ma joc…

Sa-mi plang soldatii mei de lut, cazuti…

…………………………………………..

Mi-e dor sa mai fac pozne, nebunii,

Mi-e dor sa fiu obraznica lu’ mama,

Mi-e dor de grijile de cand eram copii…

*

Ce lunga cautare, ce zbucium nebunatic!

Mai stii ca eu te caut, tu ma mai cauti oare?

Mi-e lunga cautarea in sufletu-mi tomnatic.

…………………………………………………..

Sa vii sa-mi fii tu zbucium, sa-mi umpli dimineata,

Sarutul meu sa-ti fie intaiul gest din zi…

Sa vii, sa vin… Cu mine aduc viata.

……………………………………………………

Fosnesc in mine toamne ca vesnice regine,

Si ierni trosnesc cu patimi de atat-amar de ani…

Fosneste vantul verii, vestindu-te pe tine.

……………………………………………………..

Te-aduca primavara! Sa infloresti in mine,

Iti va fi cald si dor, apoi ne va fi bine…

Te-aduca luna plina, ca sa fii plin de mine…

……………………………………………………..

Tu griji sa n-ai. Imi fac eu griji de toate.

La somn iti voi fi paznic si veghea ta din zi…

Tu griji sa n-ai…

Doar vino.

Iti voi fi tot si toate…

*

– poezie scrisa la inceputul lunii noimebrie 2010-