Despre-un baiat si-o fata- (4) – ” Iubire intre slove”-

*

Mult prea-ntelepti si buni pentru aceasta viata

Ei au stiut fara sa se intrebe multe,

Ca nici macar de si-ar sta fata-n fata

Nu ar putea sa faca ingerii s-asculte…

Prietenilor mei din lumea virtuala…

Ceea ce va scriu acum e o postare mai diferita fata de cele de pana acum, de pe blogul meu. Pentru ca se doreste a fi o informare…

Trebuie sa va spun ca, pentru o perioada nedeterminata de timp, nu voi mai fi o prezenta activa in lumea virtuala. Asta insemnand ca nici pe blog nu voi mai scrie, nici pe paginile voastre nu ma veti mai gasi trecand, sau lasandu-va gandurile si impresiile mele. Motivul e unul aparent banal, de o simplitate specifica fleacurilor. Fleac, amanunt sau intamplare… M-a abandonat calculatorul. Si nu prea mai am ce sa ii fac. Dar fiindca e un lucru, iar lucrurile au o durata a lor de functionare, trebuie sa accept ce s-a intamplat ca atare. Nu va spun cat de dezamagiti mi-s copiii… Dar, asta e.

Voi continua sa scriu pe foi cuminti de caiet…

Va scriu aceste randuri ca sa va pot explica absenta mea. Intram cu drag pe blogurile voastre, si nu numai pe cele pe care le am in lista de prieteni, pe mult mai multe bloguri. Am descoperit multi oameni de calitate, scriituri care m-au captivat si m-au transformat intr-un cititor fidel.

O sa imi lipsiti enorm… Dar trebuie, deocamdata, sa ma retrag, infranta de tehnologie, mai degraba de absenta ei… As incepe sa va enumar pe toti, dar va stiti. Pe toti va pretuiesc, va admir si imi sunteti dragi…

Am o amaraciune pe care cuvintele nu o pot descrie, si nici nu vreau sa o fac…

Cu bine, dragii mei… Sa fiti iubiti, sa aveti grija de voi, sa va insoteasca norocul si inspiratia oriunde veti fi…