“Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata.” (Anais Nin) Read the rest of this entry
Tag Archives: tiganca
Hoata- partea a cincea-
*
Nu stia unde sa o duca pe Anais, era lesinata si nu avea cu cine sa vorbeasca. Indica soferului adresa lui. Tot drumul o privi ca pe o vietate nemaintalnita. Nu semana cu nici o alta tiganca la infatisare, doar hainele tradau originile ei. Avea o piele usor smeada, dar nu tuciurie, buze frumoase, rosii, gene lungi si dese, un par cu reflexe aramii. Isi pleca instinctiv nasul inspre ea adulmecand-o ca un lup tanar. Read the rest of this entry
Hoata- partea a treia-
*
Tresari si se intoarse buimac pe calcaie sa vada cine e in spatele sau. Era singur in baie, Dar zambetul acela… Zambet cu ochi… Read the rest of this entry
Hoata- partea a doua-
Urmatoarele seri il gasira pe Eugen preocupat de afaceri, incat nu reusea sa isi faca timp si pentru distractie. Astepta sa finalizeze un contract, apoi sa sarbatoreasca la munte cu ultima lui cucerire. Read the rest of this entry
Hoata -partea intai-
Barbatul se intoarse brusc pe calcaie si se uita contrariat spre aratarea ce ii aparuse de nicaieri in fata si se izbise cu toata viteza de el. Nu ii zarise chipul, dar dupa imbracaminte parea sa fie o tigancusa. Read the rest of this entry
Madeleine si Parisul- partea a doua-
Madeleine nu reusi sa adoarma in ultima noapte de calatorie. Frica o paraliza, ar fi sarit oricand din caruta, dar stia ca oricat de pasnici ar fi parut tiganii, nu ar fi ezitat sa o prinda si sa ii puna cutitul la gat. Incerca sa vada prin deschizatura coviltirului cat mai aveau de parcurs pana in Paris. Regreta amarnic plecarea de acasa. Simti chiar lipsa mamei sale. Lacrimile i se imbulzeau speriate in ochi, dar nu isi permitea luxul sa le lase sa iasa. Tiganca se ridica din cand in cand intr-un cot si o privea, parca ar fi vrut sa o verifice. Madeleine statea linistita, cu ochii inchisi lasandu-i impresia ca doarme… Read the rest of this entry
Madeleine si Parisul- partea intai-
Degeaba striga sa fie auzita… Cei din jurul ei o priveau cu o raceala si cu un dispret cumplit. Nu voia nici in ruptul capului sa fie maritata cu acel domn pe care il pregatise familia… Doar ca sa fie ei scapati de la faliment… Matusa, unchiul, mama, tata, toti pareau hotarati sa faca alianta, iar Madeleine sa devina salvatoarea conacului si a pamantului pe care il detineau.
” Mama, e nesuferit si e batran si miroase groaznic, parca e mort deja… Te implor, mama, nu ma obliga sa il iau de barbat! ” striga inutil biata Madeleine. Mama ii carpi doar o palma si ii ceru sa taca inainte sa il aduca pe taica-sau, ca sa ii aplice o corectie nimerita nesupunerii… Madeleine se arunca pe pat, cu fata intre perne, dorindu-si sa moara… Read the rest of this entry
Descantec
Ghiceste-mi, tiganco! Si da-mi in ghioc,
Involbura-ti fustele si zi-mi de noroc!
Nu rade, ochioaso, vazut-ai smintiti
Ce fug de noroc ca dracul de sfinti…
Insira-ti si bobii si sufla-n cenusa,
Bolboroseste-mi si minte-ma, tu, tigancusa!
Iubit-am vreodata sau doar mi se pare?
Ca liniste n-am si zbuciumul doare!
Tu nu stii prea multe, dar vezi rasul meu
Se sparge de-aiurea… De ce-i dorul greu?
Descanta-ma aspru, priveste-ma-n ochi
Si spune-mi, de moartea tu poti s-o deochi.
Si zi-mi, tiganeste, de ce-n palma-mi simt
Mereu sanu-i dulce, nebun cum alint…?
Ca nu ii stiu chipul, e doar nalucire.
Si zi-mi, inflorato, ce stii de iubire…?
Si da-mi dezlegare, sa simt ca traiesc,
Blestemul mi-l spala-n ghioc tiganesc.
Ghidusa ti-e firea, zambind imi ceri bani…
Ti-oi da, dara spune-mi, ce nu stiu de ani.
Ma farmeci cu ochii , te uiti parc-ai sti
Ca leac nu-mi dau bobii, si totusi ma-mbii
Sa-ti beau din licoare, cu fata-n pamant
De nu iti cred vorba… ” Degeaba descant! „
Si-mi spui ca doar una, doar una-i a mea
Ca este departe, c-asteapta si ea…
Mai spune-mi! Mai spune-mi! De ce glasul tau
Se stinge ghicindu-mi? Ce simti ca e rau?
Tiganca mea tace, mi-arunca si banii,
Isi scutura fusta si cheama tiganii…
” Te du, dara, singur! Nu-i leac pe pamant
Sa capeti, nebune! Si nici nu-i descant
Sa vindece dor de-asa nalucire!
De ce cauti tu, iubirea-n iubire?…”
……………………………………………….