Legamantul- partea a sasea-

– partea a cincea aici-

 

Tudor o privea pe Iulia altfel decat obisnuise pana atunci. Luase aparitia ei in viata lui ca pe o promisiune uitata, ca pe o intamplare fericita. Insa nu putea sa nu simta ca nu avansau deloc in relatie. Relatie? Oare o aveau cu adevarat? Iulia nu ii spunea mai nimic despre viata ei dincolo de el. Ori de cate ori venea vorba despre timpul ei, femeia schimba vorba sau se napustea dragastoasa asupra lui Tudor, pisicindu-se si dorindu-si atentie sporita.

Pretul bunei credinte

Cu cat trecea timpul, cu atat o copleseau emotiile. Isi simtea inima batandu-i cu putere in gat. Trecuse ceva vreme de cand nu mai fusese la o intalnire. Ar fi dat orice sa nu mai simta tremurul din maini.

*

” Daca va crede ca asa sunt mereu? Daca voi face o impresie gresita? ” Isi arunca o ultima privire in oglinda. Isi zambi timid incercand sa isi faca un strop de curaj in plus. Isi aminti toata nebunia care a adus-o pana in acest punct si simti cum o incearca o ezitare veche. Sa renunte? Sa se dezbrace si sa il sune ca nu mai poate ajunge? Totusi, isi promise ca va incerca sa afle simplu, fara prea multe vorbe, care era adevarul. Se baza pe instinctele sale, dar si pe maturitatea lui.

Legamantul- partea a cincea-

-partea a patra aici-

Femeia frumoasa care tocmai intrase ii amintea de cineva, dar nu izbuti sa faca vreo legatura. In clipa in care li se intalnira privirile, lui Tudor i se paru ca femeia tresarise usor, imbujorandu-se.

Pleca inspre bar, simtindu-i privirea cum il cauta. O privi peste umar, ca si cum ar fi cautat pe altcineva din privire. Acei ochi mari, caprui il fixau.

Visele nu mor, ele adorm…

Am auzit de nenumarate ori cum ca visele se sting in zori. Le stingem sub pleoapele grele de somn, sau le inghesuim in cutele adanci ale constiintei?

Visul meu de dimineata nu s-a stins, nu l-a speriat nici prima geana de lumina, nici constiinta rasarita cu intarziere… Dupa mult prea multe dimineti sa le pot numara, dimineata de ieri a venit lenesa si calma… Fara graba cafelei si a imbracatului militaresc pentru mers la munca, fara ochii aruncati pe ceas din 5 in 5 minute in incercarea jalnica de a prelungi putinul timp pentru mine…

Legamantul- partea a patra

– partea a treia aici-

Dimineata i-a gasit imbratisati. Tudor se trezi primul si o privi zambind pe Iulia care dormea adanc. Ii prinsesera zorile inca iubindu-se patimas. Ca intr-o nestinsa forfota a unor doruri si neimpliniri adunate nedrept in amandoi. Isi reaminti parfumul carnii iubitei sale de odinioara. Curbele soldurilor provocatoare, azi mult mai apetisante decat si le amintea din liceu… Acum stia ca atunci se iubeau cu nestiinta si freamatul varstei crude. Zambi cand amintirea ii aduse in memorie fugile lor navalanice de tot ce insemna lumea.

Povestea Soniei

Recunosc, scriu usor despre povesti adevarate sau imaginate, despre povesti aduse de randunelele ce-mi vin pe umeri si-mi soptesc, pe fuga, istorii adunate din lumea asta sau din cea imaginara… Doar despre mine scriu mai greu.

Despre Sonia au scris zilele acestea doi titani ai blogging-ului. Mai intai Mircea, apoi Radu…

Si mi-am zis, daca ei, doi uriasi, si-au gasit timp sa se aplece asupra mea, eu de ce nu as face-o?

Nu mă conduce, ştiu drumul !

– din gândurile unui bărbat român-

Românie scumpă, ai reuşit să mă înfrângi, deşi nu mi-a trecut prin minte să mă războiesc cu tine vreodată!

Şi azi te părăsesc ca pe o amantă infidelă şi făţarnică. Nu ştiu şi nici nu te interesează unde oi ajunge. Dar nu-ţi las leşul meu, pentru nimic în lume! Că dacă rămân, îţi voi deveni „îngrăşământ” atât de repede… Am încercat să fiu om în ţara mea, să fiu mândru că mi-s român. Mi-ai spurcat zilnic feliie de mândrie cu care îmi începeam ziua, lângă cafeaua tot mai ieftină şi tot mai amară. Am zis că te suport aşa, fie ce-o fi, că meriţi!

Legamantul – partea a treia-

– partea a doua aici-

Tudor simtea zilnic ca are pe cineva care i se tine pe urme, insa incerca sa para degajat. Simtea o oarecare teama, insa avea incredere ca va rezolva cumva. Suma pe care o datora Marian interlopilor era uriasa pentru ei. Era linistit ca reusise macar sa il protejeze de furia malacilor care il altoisera pe el. Dar nu era deloc simplu ce il astepta. Se gandea ca ar fi fost mai bine sa se  mute in alta zona a orasului. Sau chiar sa plece dupa Marian… Dar nu voia sa renunte la toata viata lui si sa fuga ca un las. Luase in calcul si vanzarea apartamentului chiar.

Legamantul – partea a doua-

– partea intai aici-

Ajuns acasa, se prabusi intr-un somn crunt. Se trezi buimac dupa vreo doua ore. Isi suna seful, ii relata pe scurt o poveste similara cu cea insirata politiei. Avea sa primeasca vreo cateva zile de concediu medical. Se apuca sa isi faca ceva rapid de mancare. Incerca sa nu se gandeasca prea mult la incurcatura in care intrase fara voie, dar felul in care se napustisera acei indivizi, cu o seara in urma, nu il lasa sa fie prea linistit.

Legamantul- partea intai-

Tudor icnea incetisor, ar fi vrut sa nu il auda cei care abia se potolisera sa dea in el. Dar in jurul sau era o liniste de mormant. Atacatorii plecasera. Fusesera cel putin patru gealati, cagulati si dotati cu muschi si bocanci duri. Stia ca i se aplicase doar o corectie demonstrativa. Ca sa inteleaga ca nu se jucau… Tudor stia asta de ceva timp. Si ca fusese urmarit.

Se pipai usurel, nu parea sa aiba ceva rupt, desi il dureau coastele si stomacul destul de rau. De pe tampla stanga i se prelingea un firicel de sange cald. L-au lovit si cu ceva metalic. Inca era ametit de ploaia de lovituri surde, dar se ridica in picioare. Abia zarea cu ochii, probabil ii avea umflati si vineti.