Sublim

Posted on

Văzută din spate, părea o femeie oarecare. Pasul îi era măsurat, deloc grăbit, deloc domol, într-un un ritm bine stabilit. În realitate inima îi bubuia de emoţie. Una nouă, nemaitrăită, una aproape completă, de o covârşitoare şi copleşitoare rotunjime.
La ora la care un oraş întreg părea că doarme, ea se îndrepta spre o noapte a nesomnului. Era aproape linişte pe străzi, ici-colo câte o maşină spărgea preţ de câteva secunde tăcerea acelei seri.
Şi se gândea, în timp ce inima îi alerga nebuneşte înainte, câţi alti oameni ca ei parcurg distanţe diametral opuse doar de dragul de a se ţine în braţe?

Obsesia ei pentru punctualitate o aduse la locul planificat pentru întâlnire cu minute bune înainte ca el să ajungă. Tremurând impercetibil sub un nou val de emoţii, îşi scoase o ţigară din geantă. Repeta, fumând şcolăreşte, gesturile primei întrevederi, ca după rândurile unei compuneri de clasa a patra. Se pomeni râzând de una singură trepidaţiilor ce îi chinuiau atât de plăcut stomacul.

Dădu astfel ocol de două ori rondului fântânii arteziene unde era. În gând îşi impunea calm. Mult calm. În ea însă calmul era de fapt o furtună a unor trăiri demult uitate.

Din toiul întunericului ce se instala deja, o voce străină, veselă, aproape cântată o atenţionă fără să se aştepte:

” Tutunul omoară plămânul!”

S-a întors spre voce, vizibil deranjată de intervenţie. Era convinsă că e unul din taximetriştii care fac deseori mici glume pe seama fetelor sau femeilor care trec prin zonă. Dar ochii au procesat imaginea înainte ca gura să se deschidă şi să lanseze o replică usturătoare.

Era el.

Ajunsese de ceva minute, o reperase şi o privea. Sau o admira. Sau o studia. Se foi o secundă incomodată de gând, dar se apropie de geamul maşinii lui şi fără nici o vorbă îl sărută scurt, bucuroasă abia apoi îl salută.

„Ai venit…”

Din clipa aceea nu şi-au mai fost deloc unul altuia doi străini.

Doi oameni care se doreau cu ardoare, cu frumuseţea de care numai cei capabili de o sinceritate absolută, s-au întâlnit, s-au îmbrăţişat şi s-au iubit.

Povestea curge frumos mai departe doar între cei doi. Detaliile nu îşi caută un rost între cuvintele de faţă.

Doar un singur lucru mai poate aminti povestitorul.

Târziu, în noaptea iubirii celor doi, el dormea, iar ea îl privea. Emoţiile continuau să o scalde intim pe dinăuntru, valurile duioasei lor înlănţuiri se domoliseră. El respira uşor, ea abia o făcea. Îl asculta, îl admira, îl contempla, îl voia din nou, dar nu făcu nici cel mai mic gest să îl trezească.
Atunci se materializase, rotundă, perfectă, senzaţia de fericire în stare pură.
Doar privindu-l.

Dimineaţa îi împărţi la loc în două poveşti. Se uitau drăgăstos unul în ochii celuilalt. Timpul şi depărtarea urmau să devină cele două constante pe care le împărţeau egal, aşa cum au împărţit sublimul la doi, pentru un număr infinit de clipe măsurabile doar din afara lor.

Anunțuri

17 responses »

  1. Cititorul nu mai adauga nimic… sublim… si-atat!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  2. Fântână arteziana? Hm. Sunt mai multe orașe cu fântâni arteziene. 🙂 🙂
    Dacă el „Ajunsese de ceva minute, o reperase şi o privea. Sau o admira. Sau o studia.”, asta seamănă cu niște planuri de atac (abordare). Dacă ea „Îl asculta, îl admira, îl contempla”, înseamnă ca pur și simplu trăia bucuria.
    Îmi place în mod deosebit cum ai exprimat, în doua propoziții, diferențele dintre feminin și masculin. Poate ca ar fi bine sa ne învățați și pe noi sa trăim.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
    • O poveste nu e musai să fie localizată geografic, Mircea. Nu puteam să spun „o statuie”, sau ” în faţa unui club”, aş fi redus din intenţia uşor romanţioasă a momentului.
      Iar felul în care el şi-a acordat câteva minute înainte, nu e chiar un plan de atac.
      Nu e simplu să descrii bucuria altcuiva, oricât de alese ar fi cuvintele, dar se pare că am reuşit să devin una cu personajul, dacă ţi-a plăcut.
      Păi eu doar scriu, sau descriu, nu prea ştiu dacă şi pot învăţa pe cineva să simtă, sau să trăiască. Cred că asta există, sau nu în fiecare dintre noi.

      Apreciat de 2 persoane

      Răspunde
  3. Minunată-i dragostea descoperită în rândurile tale, de fiecare dată!

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. S-a cutremurat un cer…citindu-te.
    Eu… nu pot decât să mă-nclin în fața povestitorului! Și a Poveștii.

    Apreciază

    Răspunde
  5. „Atunci se materializase, rotundă, perfectă, senzaţia de fericire în stare pură.
    Doar privindu-l.”
    Am trăit senzația. Sublim, cum bine spui în titlu.
    În rest… fără cuvinte.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  6. Nu e simplu să descrii bucuria, și-mi place cum ai ajuns să descrii materializarea clipei, rotundă, perfectă, senzaţia de fericire în stare pură. La fiecare articol de-al tău descopăr ceva minunat, frumos redat în scris.
    Îți doresc un sfârșit de săptămână cât mai plăcut !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  7. Pingback: Leapsa cinefila: 3 filme de vazut – Movie Zone

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: