Category Archives: Proza

Rădăcinile lui Blecher sunt la Roman

Posted on

Maria PopArt

Din luna februarie 1935 și până la sfârșitul lunii mai 1938, în această casă a locuit, a scris și a murit scriitorul M. Blecher. Cu acordul tacit al administrației locale, nepăsătoare față de unul din simbolurile patrimoniului cultural românesc, aceasta clădire a fost demolată în anul 2013. Este timpul ca autoritățile romașcane să-și recunoască eroarea și să repare imensa nedreptate la care a fost supusă memoria scriitorului de geniu, recunoscut în întreaga lume.

Ridicați, din cenușă, Casa Memorială “Max Blecher” în Roman!

Max Blecher la 20 de ani - portret (acuarela, 27 x 35 cm) Max Blecher at his twenties – portait (watercolor, 27 x 35 cm)

Sanatorium - Max Blecher (acuarela, 27 x 35 cm) Sanatorium – Max Blecher (watercolor, 27 x 35 cm)

Portret in irealitatea imediata - Max Blecher (acuarela, 27 x 35 cm) Portait of Immediate Unreality – Max Blecher (watercolor, 27 x 35 cm)

Radacinile lui Blecher (acuarela, 27 x 35 cm) Blecher roots (watercolor, 27 x 35 cm)

Inima Cicatrizata - Max Blecher (acuarela, 27 x 35 cm) Scarred Heart – Max Blecher (watercolor, 27 x 35 cm)

MAX BLECHER

 în viziunea artistei Maria Marcu-PopArt

Lucrările au fost donate Muzeului “Casa Hogaș” al Colegiului Național “Roman-Vodă”…

Vezi articol original 8 cuvinte mai mult

… pe divanul sufletului meu

Posted on

Mă-ncearcă stări contradictorii. Însă asta, la mine, nu e ceva neobișnuit. Eu însămi sunt o contradicție. Aș lăsa aceste stări să se contureze, să capete un sens, cât să fiu tentată să le aflu cauza, fiind din naștere o despicătoare a firului în multiplu de patru. Însă nu acum. Read the rest of this entry

Ce poti sa faci cu niste pungi vechi de hartie…

Posted on

Inițial publicat pe Maria PopArt:
? What you can do with vintage paper bags…

Eu și marea

Posted on

După 46 de ani, ne-am întâlnit. Ochi în imensitate. Ochi flămânzi, ochi de copil, ochi de puștoaică, ochi de femeie matură ce se hrănesc din acest miracol.
Port în mine dorul acesta de atâta vreme. Mi s-a împlinit. E greu să redau în cuvinte ce simt, ce am simțit, ce voi simți de acum înainte.

Nu am pățit nimic, doar că nu am mai avut chemare să scriu. Nu sunt un blogger. Eu doar scriu din pură plăcere, din pasiune. Sunt un om care trăiește atât de intens tot ce vine de la viață, bun sau rău, încât trebuie să revărs în afara mea aceste trăiri, ba mai mult, e imperios necesar să le împart. Iar în toată viața mea nu am înțeles altfel sensul acestei împărțiri decât așa: din toată inima.

SDC14862

Ajutati-ma sa o cunosc pe Mara!

Posted on

Redeschid blogul doar să pot susţine, măcar virtual, un copil care are şansă la viaţă, dar care trece prea curând prin cea mai cumplită încercare: cancerul.
Vă recomand să citiţi articolul întreg la prietena mea Mirona, belgianca din blogroll-ul meu.
Vă mulţumesc în numele Marei şi al mamei sale.

Jurnal de Belgia

De vreo doua săptămâni sunt neom. Plâng pe strada, plâng in baie la serviciu, plâng acasa.

Nu, dintr-o fericire egoista, nu mi s-a întâmplat nimic. Copilul meu e teafăr, sotul si porcusorii asisderea. Cel putin din cate stim noi…

In schimb Marei nu ii e bine. Voi poate nu stiti cine e Mara. Dar eu stiu. Eu o stiu pe bebelusa de aproape 6 luni de pe un grup care, ironic in acest moment, se cheamă „Viate e pumoasa!”. Impartaseam cu mama Marei opinii si întâmplări din viața bebeluselor noastre. Bebeluse ca orice bebeluse, vesele si zvapaiate.

Asta pana acum doua săptămâni când viata Marei si a familiei sale s-a schimbat complet. Mare are o forma agresiva de cancer. Din cauza unor vicii de procedura medicala, rezultatele biopsiei sunt neconcludente in sensul ca medicii romani nu pot spune daca e A sau B. Si aceeasi medici refuza sa isi dea…

Vezi articol original 271 de cuvinte mai mult

alandala

Posted on

Mi-ai strâns aripile pe care chiar tu le-ai desenat în glumă într-o aurie seară cu tei. Am râs prea copilăreşte sub jocul ce trebuia să rămână joc. Read the rest of this entry

“Lacătele din noi se deschid cu o lacrimă.” -Octavian Paler

Posted on

Un pic de vechi şi un pic de nou…