Nu, nu mi-e dor…

Posted on

Nu, nu mi-e dor…

E doar o usoara adiere a trecutului, adusa de primavara asta ce s-a incapatanat sa vina atat de greu. Si a facut un salt spectaculos inspre vara, uitand sa isi ia ” ramas bun”…

Nu, nu mi-e dor. Nu imi lipsesti, doar palmele mele mai poarta, inca, amprenta unui dor nedefinit, de a te simti. Ele nu au uitat cat rasfat primeau atingandu-te. Lor le este cumplit de dor. Mie nu imi lipseste nimic. Ar trebui sa spun ca sunt cel mai linistit om. Si poate chiar sunt. Nelinistile sunt ale ochilor, ale gurii  ce cauta, inca, acel gust pe care sarutul tau il avea. Si urechile… Inca le mai dau portii mici de desfatare, ascultandu-te in casti… Intr-un remember ce e nedrept de indepartat. Prea curandul a devenit prea  usor, amintire…

Dar mie nu mi-e dor. Am primit tot ce simteam ca imi lipseste. Sa nu fii prea suparat ca inca sunt nostalgica, ma stii doar. Nostalgiile sunt ale zambetelor uitate stinghere, pe marginea unui pat, la o tigara. Anul acesta am vazut Eurovisionul singura. Anul trecut aveam impreuna emotii pentru ai nostri. Si emotiile acelea sunt singurele care nu au devenit amintire. In continuare am prostul obicei sa imi agat cercelul de haine, doar ca nu se mai agata de tricoul tau, care a trebuit sa fie scos ca sa nu imi ranesc urechea prinsa captiva in apropierea mirosului pielii tale.

Nu, nu imi lipsesti. Am stiut din prima clipa ca noi nu am fi putut fi altceva mai mult decat am fost, unul pentru celalalt. Dar ce mi-a ramas, imi da voie sa imi fie dor de atingerea infiorata a degetelor tale, de perfecta inlantuire dintre dorintele noastre. A trebuit sa se intample, ca sa nu imi fie vesnic dor de tine. Nu o sa fiu niciodata asa cum ti-am fost tie, cu nimeni altcineva, fiindca numai tie puteam sa iti spun ce ti-am spus, uneori enervandu-te, exasperandu-te, facandu-te sa te treaca toate apele… Numai pe tine te-am dorit asa, facand din asta o nebunie pe care trebuia sa o duc la bun sfarsit. Mi-e dor doar de surpriza pe care am avut-o cand, dincolo de vorbele tale, am simtit vie si dorinta ta… Sau curiozitatea ta… Nu stiu ce era…

Dar a fost bine, in dansul dorintei, stangacia mea a lasat loc liber unor trairi inca netraite pana la tine. Imi va fi dor sa iti privesc mainile… Te minunai de copilaria din mine fara sa o spui, dar ochii ti se rotunjeau de uimire.

Nu. Mie nu mi-e dor. Mi-e foarte bine, te simt fericit acolo unde te-au dus aripile destinului, mereu mi te-am inchipuit ca tu mai degraba stii sa zbori… Doar palmele mele mai au inca in ele, dorul unei mangaieri care ma facea fericita… Mi-ai spus ca te-ai putea obisnui asa foarte usor. Dar nici tu, nici eu, nu vroiam sa se intample asa. Cred ca ar fi fost prea simplu. As fi avut cea mai usoara misiune din lume, aceea de a te iubi… Mai bine ca intre noi iubirea nu s-a cuibarit, fiindca astazi aceste doruri puteau sa doara cu adevarat.

Cata vreme te stiu ca esti bine, eu sunt un om linistit. Si imi voi aminti sa nu imi fie dor, atunci cand ma voi ruga sa iti fie bine…

Si stim…Tristetile din noi nu mint
De maine…alt arcus si alta violina
Azi canta-mi bland, azi te cuprind,
Primeste o juma’ de zambet si o juma’ de vina…

Sa canti, sa simti si sa vibrezi….
Ca porti in tine jumatatea mea de dor…
Ma voi ruga sa nu uiti sa visezi…

Azi mana ta ramane al meu zbor…

*

Nota: Acest post a mai fost scris pe un alt blog pe care am scris candva, dar pe care l-am abandonat din motive personale, e o fila din niste caiete-ngalbenite…

14 responses »

  1. Asa-i că primavara doare tare
    Când mugurii plesnesc pe ram!?…

    Apreciază

    Răspunde
  2. O, cred ca dintre toate acesta imi place cel mai mult!
    hm…

    Apreciază

    Răspunde
  3. mi-ai amintit de o insemnare mai veche de-a mea.
    o voi rescrie 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  4. Pingback: RedFire – Repostare de suflet III – Minciuni

  5. ooooooh, Irina. similaritati, similaritati. si sublime descrieri
    Multumesc!

    Apreciază

    Răspunde
  6. Ce bine e cand ajungi la mine de pe cate un link de-al tau, asa reusesc sa citesc, ori sa recitesc pagini dragi, cu miez… cu dor.
    Tu scrii cu doruri, nu cu peniţă… Te pup!

    Apreciază

    Răspunde
    • Oana, iata-te si aici. Te pup si eu. Da, din dor am inceput nu doar sa scriu, dar asa si simt. Cine m-a cunoscut, ma stie, desi nici asa nu e greu sa ma intelegi. Deschiderea asta m-a costat mult, dar castigul sufletesc a compensat intotdeauna.

      Apreciază

      Răspunde
  7. si daca ai sti, daca ai afla…. ca nu-i e bine, ai mai fi asa de linistit(a)?
    …tot sper sa revii…la scris..si atunci incerc mesaje.

    Apreciază

    Răspunde
    • Oana, am găsit abia azi acest comentariu de la tine, nu ştiu cum s-a făcut… Dacă nu îi e bine? Nu ştiu, griji mi-am făcut mereu pentru orice suflet şi-a făcut adăpost înlăuntrul inimii mele. Nelinişti vin şi pleacă din mine mereu, însă dacă nu aş fi scris atunci această postare, aş fi scris-o la fel şi astăzi. Nu s-a schimbat nimic, oricâtă vreme ar curge…
      Şi mă bucur să fi cunoscut un om ca el, să port cu mine mereu această amprentă atât de vie.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: