Suntem eterni, suntem vesnici chiar de masuratoarea invatata ne arata ca undeva se va opri numaratoarea. Insa, ceva din noi ne face sa fim vesnici.
Momentele, clipele… Ele ne dau si unicitate si eternitate, neputand a le incadra in unitatile de masura stiute. Nimeni nu le contabilizeaza, nimeni nu le poate tine adunate ca intr-un stoc limitat. Si ce e mai frumos in asta, ca si dovada a vesniciei noastre e ca noi insine le cream. Suntem zeii absoluti ai momentelor noastre. Si ne simtim de doua ori mai zei cand daruim momentele noastre celor de langa noi. Si ne impartim divinul si eternul fara masura. Cum altfel? Si nu vorbesc aici doar despre iubirea dintre un barbat si o femeie, vorbesc despre orice alt fel de iubire ce inca tine viu motorul lumii.
Ma uit cu intristare la unii oameni care se irosesc si pe sine si momentele lor, alunecand in febrilitatea unor arderi ce par a fi trairi, cand de fapt ele sunt simulacre de clipe mustind de amagire.
Alegerile ne apartin intotdeauna, desi ne place sa credem ca suntem si noi la randu-ne alesi. De aceea sustin cu tarie ca noua ne revine intreaga responsabilitate a ceea ce simtim ca inseamna implinire. Fericirea e tot un moment, nu o intreaga etapa de viata. Toti traim astfel de fericiri de care suntem mai mult sau mai putin constienti. Ciudat sau nu, impartasind astfel de moment al fericirii, de fapt il dublam. Si ni se intoarce dublu in noi. De aceea Dorul meu de Doi se tanguia ba mai liric, ba mai desuet, ba chiar penibil cateodata. Fiindca nu avea acel corespondent caruia sa ii pot darui clipele mele, creatiile mele, momentele mele. Martori imi sunteti ca l-am cautat fara odihna.
Acum… Acum imi primesc portia dublata de dar. Nu ma simt si nu ma cred un zeu, insa clipa impartasirii e rupta din etern, colorandu-se in divinul ce il confirma doar sufletul. Singurul ce poate masura incomensurabil fericirea clipei…
Ca sa ma simt astfel mi-ajunge sa impart un zambet ce mi se intoarce de doua ori mai larg, de doua ori mai bogat decat l-am daruit.
Fiti-va zeii clipelor voastre, cautati in voi puterea si rabdarea pe care trebuie sa vi-o aratati.
Ne trebuie atat de putin sa fim fericiti si impliniti. Masura e in voi, in sufletele voastre, ivite sub semnul divin al iubirii.
Acesta e MOMENTUL meu si vi-l darui voua.
“Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău.”
Gabriel Jose Garcia Marquez.
ApreciazăApreciază
Ai mare dreptate. Si tu si Gabriel 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
e bine, e foarte bine!
ApreciazăApreciază
Din ce in ce mai bine…
ApreciazăApreciază
Un mod de a privi viata plin de intelepciune.
ApreciazăApreciază
Nu a fost drum usor sau scurt pana sa ajung sa inteleg si sa ma pot bucura asa cum e firesc de tot ce mi se intampla bun.
ApreciazăApreciază
Ce a fost – nu mai conteaza. Acum, tot ce conteaza e rezultatul. 🙂
Sa te bucuri in iniste de rezultat!
ApreciazăApreciază
textele dvs sunt ca un balsam pentru suflet… Va citesc cu o plăcere deosebita!
ApreciazăApreciază
Am simtit asta, copil scump si iti multumesc din suflet.
ApreciazăApreciază
Frumos moment. De multe ori privim linia orizontului tânjind la ea uitând că fiecare pas până la ea poate fi un nou pas de dans.
ApreciazăApreciază
Si ca in aproape orice dans, e bine sa stii asculta muzica ce indeamna pasii sa danseze spre acea linie. Si astfel mai creezi inca un moment, si inca unul, si tot asa… Step by step.
ApreciazăApreciază
E mare lucru sa ai ce darui, cu atat mai mult sa le daruiesti momente. Ele nu se cumpara, nu au un pret de care sa se ocupe vreun portofel.
Si stii ca ai daruit cu adevarat abia atunci cand te simti implinit.
ApreciazăApreciază
E unul din cele mai mari si importante lucruri. Care ma mentin vie si fericita. Nu imi doresc decat sa pot crea si darui momente celor ce-mi sunt alaturi, intr-o forma sau alta…
ApreciazăApreciază
atunci iti doresc sa daruesti cat mai multe zambete!
happiness is a state of mind. 🙂
ApreciazăApreciază
E cel mai firesc, cel mai usor exercitiu de facut in orice Moment al oricarei zile.
Si tie iti iese, fara sa iti dai seama, poate! 🙂
ApreciazăApreciază
Până la urmă, viaţa nu înseamnă neapărat ani. Viaţa înseamnă clipe. Momente. Trecem prea uşor cu vederea peste ele, în multe, prea multe ocazii. Goana aceasta turbată în care ne lăsăm antrenaţi aproape fără să ne dăm seama, o viaţă întreagă, ne pune la ochi nişte ochelari de cal care ne împiedică, din nefericire, să trăim clipa.
Text frumos. Foarte.
ApreciazăApreciază
In ani contabilizam noi trecutul nostru, poate tocmai fiindca acele clipe si momente se topesc sub aripa vremii si ne raman doar fulgi usori din amintiri aparte.
A ne trai clipa, si mai ales a o darui si imparti ar trebui sa ne fie ocupatia de capatai. Nu am mai avea cand sa fim rautaciosi sau razbunatori, sau nici macar malitiosi daca am crea momente de bucurie.
Ar trebui… Sa fie simplu… Dar nu e. De aceea multumesc adanc.
ApreciazăApreciază
Chiar daca nu va cunosc, va simt tare aproape si-mi sunteti mai mult decat draga!
Multumesc din suflet ca imi permiteti sa traisc alaturi de dumneavoastra momente unice si mult prea personale, incurajandu-va mereu cu un zambet si un gand bun.
ApreciazăApreciază
O sa pun vorbele tale si zambetul tau langa sufletul meu, sa-mi tina de cald si de bine. Ma-nclin…
ApreciazăApreciază