Leac de toamna…

Mi-s pumnii mult prea mici să-mi plâng în ei amarul,

Atunci mi-i strâng de luptă, cu unghiile-n palme…

Durerea-mi să se mute! Golească-se paharul!

Dar iasca-amărăciune, înfiptă, nu adoarme….

……………………………………………………………….