Pe-o margine de lume…

Te rog eu, nu… Nu-mi spune cuvinte de-alinare,

Eu mana ta o caut sa mi-o lipesc de chip…

Si zambetu-ti sa-mi para raspuns la o-ntrebare

Ce nu vreau sa se piarda ca pasii pe nisip…

*

Sa stai frumos la pieptu-mi, sa te prefaci copil,

Iar eu sa iti pot spune povesti cate-o sa ceri…

Sa vrei sa-ti fac din toamna, capricios april

Si iernii sa-i pot cere sa toarca primaveri…

*

Reinventeaza-mi rasul si fa-ma sa tresalt,

Tu singur sa ma-mprastii, tot tu sa ma aduni,

Sedusi de nebunia acestui zbor inalt,

Sa ne-mpletim in brate, sa ne iubim nebuni.

*

Ma tem… Te temi? Ne temem… E loc de intrebari?

Picioarele mi-s goale sa pot simti genunea

Ce-mi poarta aiurea pasii, spre cele patru zari…

Opreste-ma la tine! Invata-ma Minunea!…

……………………………………………………..

*

Nu te grabi, iubito! Cat de zorit ti-i zborul…

O sa iti caut pasii, genunea s-o strivesc…

Oglinda-ti va fi cerul, privirea mea izvorul

Ce setea ti-o va stinge in doru-mi omenesc…

………………………………………………….

*

Cu bratele intinse-ntr-un zbor neterminat,

Pe-o margine de lume, se-aude-un glas de fata,

Ecoul lui rasuna-ntr-un suflet de baiat…

Poetul se inclina.

A fost… a fost odata…

*

Cu aceste randuri am incheiat siragul meu de poezii pentru concursul care m-a indemnat sa scriu mai multe versuri ca niciodata, intr-un timp atat de scurt…

Sa aiba succes toti cei care au dat tot ce e mai bun, mai nobil, mai artistic din ei… Ma simt onorata sa fiu parte dintr-un grup de oameni care simt asa cum au reusit sa transmita in versuri…

Sa fiti iubiti!