Rasfoindu-mi hartiile din trecut, am regasit cu mare bucurie si drag poezii scrise acum cateva zeci de anotimpuri in urma… Am scris multe astfel de poezii, dar in efuziunea tineretii si a indragostirii, le daruiam fara rezerve acelora care primeau si dedicatiile.
Astfel, mi-au ramas cateva ciorne si cateva bucatele de respiratii… Azi voi transcrie cateva din ele…
*
RASTIGNIREA
Loviti-ma cu aripile
Tacerii.
Inchideti-mi ochii,
Cu solara necrutare!
Acoperiti-mi urechile
Cu slova nefasta…
Coborati-ma!
Zdrobiti-ma!
Va rog sa ma uitati!…
Vreau nefiinta
Pentru…
O zi de fericire…
*
LABIRINTUL UITARII
Linistea noptii imi raneste auzul,
Ultima aripa a sperantei ma uita si pleaca…
Florile dorm si uita ploaia.
Eu le veghez si plang…
Am uitat de cand visele au murit
Incremenite ca pescarusii in zbor…
Am uitat de cand inima a incetat sa lumineze
Adancurile singuratatii mele.
Am uitat de cand…
Am uitat de cand…
Iubirea, secunda dupa secunda,
Se-ascunde in noaptea tristetii mele…
*
NERVI DE PLOAIE
Cine mai vrea?
Striga cel de dupa taraba.
Cine mai vrea?
Striga tobosarul in sat.
Cine mai vrea?
Strigau pietrele.
Cine mai vrea?
Striga cu glas amarnic marea.
Cine mai vrea?
E pentru toti!
Serviti-va cu incredere…
Cine mai vrea?
Strigam si eu cu glasul tot mai stins…
Nu mai vrea nimeni
O portie de singuratate?
*
DRUM IN UMBRA
Mergand,
In urma-mi las iubiri de-o zi
Si amintiri ce vor pieri
In umbra zilei ce va fi…
Sperand
Ca la sfarsitul drumului
In inima destinului,
Va fi baiatul drag, cu ochi caprui…
Cantand
Imi voi afla si eu menirea,
Ma va-ntalni nemarginirea,
Voi incerca si eu plutirea…
Privind
Adancul fara de sfarsit
Al unor mari de infinit,
De-un aramiu neintalnit…
Ma simt
Ca la sfarsitul drumului
In lumea inceputului
Si a necunoscutului…
Acum
E vremea intrebarilor?
A vorbelor, privirilor?
E vremea regasirilor?
Voi afla iubirea la capatul drumului?…
*
dordedoi 
Cel mai mult mi-a placut „Labirintul uitarii”. Deci ai fost un talent ascuns pana acum? 😉
ApreciazăApreciază
Unul latent… Nu ascuns. M-au surprins pana si pe mine poeziile mele. Si usor in vers alb, uitasem ca scriam si asa…
Labirintul imi place si mie, acum redescoperit.
ApreciazăApreciază
Nervi de ploaie….asta mi-a placut mai mult. Talentato! 🙂
ApreciazăApreciază
Nervii mei de ploaie adolescentina… Ma bucur.
Tin minte ca in clasa a sasea am facut in versuri varianta salvatoare a baladei ” Mesterului Manole”, in care reuseam sa o salvez pe biata Ana captiva in ziduri.Nu vroiam sa moara, mi se parea suprem gestul ei de a se lasa sacrificata, si il facusem pe Manole un barbat fericit…
… Si au trait fericiti, in mintea mea de scolarita, pana la adancile lor batraneti…
ApreciazăApreciază
Adevărul e că a-z se pricepe şi orice alt comentariu este inutil. Mie aproape că mi-au dat lacrimile de emoţie citind aceste poezii. E drept că-s şi o fire mai sensibilă.
ApreciazăApreciază
Lucru mare sensibilitatea in ziua de astazi si ma onoreaza vizita si vorba ta buna lasata aici. Si eu m-am emotionat descoperindu-mi poeziile uitate, fiindca ele au pastrat intacti anii mei de atunci… 16-17 ani
ApreciazăApreciază
sunt frumoase toate si pline de intelepciune, dar as vrea sa numesc una peste celelalte si anume ”Drum in Umbra” care mi se pare mie, are ceva in plus, un ceva marcat de experienta si de viata 🙂
ApreciazăApreciază
” Drum in umbra” e scrisa pe la 17-18 ani, deci nu prea ma pot lauda ca aveam asa multa experienta de viata atunci, dar reuseam cumva sa ” simt” viitorul, sa ma detasez de momentul prezentului. Sa zicem ca scriam ca intr-o presimtire. De aceea ma bucur ca au aceeasi caldura si forta si astazi.
Te mai astept, Lviu. 🙂
ApreciazăApreciază
-acel ceva, de care ziceam, sunt de fapt versurile, cuvintele, rimele, izvorate din suflet!
-voi mai veni, e clar 😉
ApreciazăApreciază
Multumesc, nu stiu cum as putea tine zavorate trairile filtrate prin suflet si proiectate in versuri…
ApreciazăApreciază
Mie „Nervi de ploaie” mi-a suras cel mai mult, prin frumusete si sensibilitate, prin simplitate si prin faptul ca fiecare din noi, cred, la un moment dat a avut astfel de… nervi 🙂
Eu am scris putine poezii acum cativa ani, dar le-am pierdut…
ApreciazăApreciază
Nervii de ploaie din poezia de demult exprima o stare fireasca de saturatie in fata unei insingurari apasatoare. Care, din ce imi aduc aminte s-a cerut scrisa intr-o seara rece de toamna, pe o ploaie mocaneasca…
Eu am regasit aceste poezii intr-un moment in care nici nu ma mai gandeam la ele.
ApreciazăApreciază
Labirintul uitarii este preferata mea.Iti citesc poeziile pe la ora 3 in noaptea asta care pare o eternitate…
ApreciazăApreciază
Fara sa stii, mi-ai sugerat titlul si putin din continutul unei viitoare povesti. Adica vorbele tale imi servesc drept muza…
Ma bucura nespus ca poeziile mele din sertar isi gasesc locul intre preferintele voastre…
ApreciazăApreciază
Tot te chem eu odata la un cenaclu, sa ne-ntrecem in poezioare de cand eram tineri si nelinistiti! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa ma chemi, am sa vin!… Dorul de dor e lesne calator…
Multe din poeziile mele de odinioara s-au imprastiat in cele patru zari, ca pasarile calatoare, drumul inapoi nemafiindu-le cunoscut…
ApreciazăApreciază
Scrii frumos, Sonia. Poeziile ajung greu la mine, dar tu faci versurile sa fie doar cuvinte ce exprima, simplu si frumos, emotii. Drum in umbra este minunata, insa Nervi de ploaie imi spune atat de multe acum…
ApreciazăApreciază
Colorbliss, multumesc. Poeziile nu exprima prea mult daca sunt cosmetizate foarte tare. Ele trebuie lasate sa exprime asa cum isi cer dreptul, simple, curgatoare, catre inima celui ce citeste.
Ma incanta nespus daca ele au ajuns la tine si au trezit emotii.
ApreciazăApreciază
”Nervi de ploaie” – extraordinara!… am simțit această poezie cu tot sufletul meu! scrieți foarte profund! ma bucur ca am descoperit acest blog!
ApreciazăApreciază
Bucuria ta ma mangaie tare cald si placut. Si asa m-ai dus si pe mine la tine sa te ” rasfoiesc”. Eu multumesc…
ApreciazăApreciază
mă alătur și eu labirintului tău. Îmi place mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ma bucur. Mult!
ApreciazăApreciat de 1 persoană