*
Opreşte-mă. Fă-o tu, fiindcă inerţia şi teama mă fac să păşesc aiurea, purtându-mi paşii pe cărări bătătorite de alţii înaintea mea.
Dezleagă-mă. Dezleagă-mi mâinile care îşi irosesc gesturile într-o searbădă rutină. Ia-ţi întreagă toată nebunia nefrământatelor dorinţi din ele şi fă-ţi-le colac de salvare pentru secundele când îţi vine să dai la dracu’ totul în jurul tău…
Sileşte-mă. Să tremur pentru fiecare plecare şi revenire a ta, desenează în mine culoarea sângerie a dependenţei de bucuria ta. Nu-ţi fie teamă că îmi zgârii pielea, o poţi face direct pe suflet.
Ascunde-mă. Ascunde-mi într-un colţ, unde stă pitită umbra, toate frământarile şi neliniştile mele adunate până la tine. Ca atunci când îţi voi turna vin în cană, să nu ţi-l tulbur…
Spală-mă. Spală-mi trupul în roua ne-ncepută a dimineţilor, ca să primesc înfiorată căldura din nevoia mea de tine. Şi să nu mai fac sărbătoare din fiecare dată când m-ai îmbraca în tine…
Învaţă-mă. Învaţă-mă cum să îţi ascult privirile atunci când nu vrei să-mi vorbeşti. Învaţă-mă să-ţi fiu odihnă.
Ajută-mă. Ajută-mă să îmi renasc curajul de a simţi iar bucuria, fără să o cenzurez după lacătele conştiinţei mult prea dure. Ajută-mă să fiu puternică şi dincolo de tine…
Dezbracă-mă. De toate simţurile ce mă ţin captivă într-o lume în care regulile bunei cuviinţe au devenit ghilotine ale sentimentelor curate. Dezbracă-mă ca de o rochie prea strâmtă şi încorsetată, cu mulţi nasturi de sus până jos. Nu-i descheia pe rând, rupe-i pe toţi odată, cu furia deajunsului. Şi goneşte-mă despuiată astfel, în aşteptarea ta…
Răscoleşte-mă. Furtunile mele te aşteaptă să le ţesali ca pe nişte coame de cai neînşeuaţi, ca să le pot arunca iar in iureşul din care mi-a fost inventat dorul de tine.
Iubeşte-mă…
dordedoi 
Stiu ca nu ai vrea sa fiu eu prima care scriu, dar nu ma pot abtine! 🙂
Sa ne spui curat/ ce-ai mancat/ de-ti vin aceste idei uimitoate asezate in structuri noi, care te prind foarte bine.
In opinia mea, e un decalog expresionist autentic!
-ODSASIA, DRI!
-DRI-DRI!
ApreciazăApreciază
Nu e dificil sa spun curat. Pur si simplu, in micile mele momente de ragaz, ale mele cu sinea-mi, ma intreb ce vreau, ce simt. Si degetele tasteaza ce gasesc in scormonirea asta launtrica.
ApreciazăApreciază
Eu asa stiu. Ca tristetea si durerea discreta dupa ceva sau cineva se numeste DOR. Ca exista dor de revedere, dor de duca, dor de iubire sau dor de suferinta din dragoste. Dar mai avem si dor de libertate, dor de gust sau dor de pofta dupa un anumit gust si… in dorul lelei, cand n-avem chef de vreun dor si nici vreo tinta precisa.
Mai stiu ca dorul transformat in dorinta, invinge pana la urma teama.
Oare cand ti se indeplineste DORUL dupa atata chin, cu atatea costuri suplimentare, nu pierzi bucuria de a avea ce-ai cautat tot cautand ceea ce ti-ai dorit ?
O postare lirica de poruncit tacerilor din fiecare dor. Mi-a placut!
ApreciazăApreciază
Cristian, buna seara! Nu odata m-am intrebat si eu acelasi lucru: ce se poate intampla dupa? De aici s-au inaltat de-a lungul timpului multe temeri inutile. Le-am alungat spunandu-mi doar ca voi trai ce am de trait, de iubit ce am de iubit si de suferit ce am de suferit. Fara umbra temerilor, cu sufletul la vedere… Dorurile nu stiu sa taca, stii si tu atat de bine.
Tare ma bucur atunci cand treci pe aici.
ApreciazăApreciază
Mi-a placut mult, de m-ai lasat fara cuvinte… Asa ca, ma-nclin!
ApreciazăApreciază
Eu te imbratisez.
ApreciazăApreciază
Sa-ti fie omul destinatar la fel de frumos si profund ca decalogul ce i se adreseaza!
Si sa te inspire sa ne mai incanti cu picturi de suflet atat de calde.
ApreciazăApreciază
Picturi de suflet calde… Ce fain ai spus-o!
Saru-mana ta, copile!
ApreciazăApreciază
Un decalog autentic şi frumos.
Chiar cred că merită respectat de cît mai mulţi dintre noi.
ApreciazăApreciază
Ma bucur sa iti fi placut, Tiberiu.
ApreciazăApreciază
Cât de frumos ai decupat din căptuşeala sufletului tău, Irina! Sunt foarte prinsă şi doar pe fugă am avut vreme să răsfoiesc printre articolele tale. Abia aştept să pot citi în voie, totul!
Sărbători fericite şi cer senin pe aleea sufletului tău!
ApreciazăApreciază
Sarbatori fericite si cu liniste in suflet sa ai si tu. Te astept cu drag, oricand ai tu vreme… 🙂
ApreciazăApreciază
Sarbatori fericite, cu liniste si multumire sufleteasca! 🙂
ApreciazăApreciază
Sa fie, tuturor sa le fie sarbatorile prilej de multumire si regasire. Multumesc, dragul meu.
ApreciazăApreciază
Eu cred ca starea asta de „as vrea da’ nu stiu exact ce” produce cosurile alea pe nas (gen nas crescut pe nas) exact cand tre’ sa te duci si tu la o petrecere. Petrecere la care esti invitat imediat ce iti apare cosul.
ApreciazăApreciază
Asta da, tragedie! :)) Si explicatia e pur biologica. Lipsa de ceva sau exces de altceva!
Noroc mare ca a trecut varsta aia ciudata in care accidente din astea compromiteau categoric acel ” as vrea, da’ nu stiu exact ce…”.
ApreciazăApreciază
Pingback: Ajun « Ioan Usca
Pingback: Scrisoarea de Craciun a unei (ne)naive « Subiectivism naiv
Pingback: Decalogul dorintelor mute « dordedoi | Șmen.ro
Cata finete poti avea in aceste ganduri, dorinte ce le-ai asternut… Jos palaria! M-ai dat gata!
ApreciazăApreciază
Mary, bun venit si saru-mana de ganduri! Tare ma bucur sa iti fi placut…
ApreciazăApreciază
un exercitiu de pura imaginatie , imbogatita de sentimente ; atit de uman .
ApreciazăApreciază
Genul de exercitiu ce poate fi facut de oricine, oricand…
ApreciazăApreciază
Deci, se pare ca suferi de profunzimi de o frumusete stranie. Ma faci sa vreau sa te cunosc. Asa cum esti, dincolo de imbinarea asta cutremuratoare de cuvinte. Cred ca cele 10 dorinte ale tale, mute cum le spui, sint de fapt chei spre inima ta. Indicii.
Grea sarcina ar avea un barbat care s-ar incumeta sa se indragosteasca de tine. Dar nu imposibila.
ApreciazăApreciază
Deci, John, doar daca nu simti nimic nu suferi. Ca atare, profunzimile acestea vin din trairi. Asa cum le percep eu.
Iar a te indragosti, vorbind la modul general, nu e o sarcina, dupa umila mea parere. E o binecuvantare.
ApreciazăApreciază
Pingback: Scrisoare pentru mine | dordedoi
Pingback: Scrisoarea de Craciun a unei (ne)naive - Jurnal de mamică de rege mic