Zambet cuminte- partea a cincea-

Posted on

– partea a patra aici-

*

Dupa o jumatate de ora s-au ridicat stingheri din pat fara sa se priveasca. Laura a fugit spre baie, iar Catalin s-a refugiat intr-un colt de balcon. Agatat de tigara, privea in gol, simtind un si mai mare gol in stomac. Ar fi vrut sa bea ceva, dar se straduia sa renunte la alcool de ceva timp. Se lupta cu micul demon pana auzi usa la baie. Nu ar fi vrut sa dea ochii cu ea.

Laura aparu in cadrul usii, vizibil ravasita. Catalin iubea imaginea asta a ei, proaspat iesita de sub dus. Ii stia si halatul albastru, moale. Il dureau toate amintirile banale, comune. Acum dupa ce o avuse aproape salbatic o simtea mai straina ca niciodata.

– Iarta-ma, Catalin. Nici nu stiu ce sa iti spun. Avea privire rece, taioasa, alta… Nu se vedea urma regretului abia rostit.

– Nu ai de ce sa te simti vinovata, nu o data si eu am vrut sa vin peste tine, pur si simplu. Ne-a fost dor amandurora.

Laura pufni scurt reprimandu-si o remarca rautacioasa.

– A fost o intamplare, nu se va mai repeta.

– Dar… spuse Catalin ridicandu-se spre ea cu grija.

– Nimic, nici un ” dar”. O izbucnire, o toana, ia-o cum vrei. NU mi-a fost dor de tine, nici eu nu stiu ce-mi veni.

– Dar te poti gandi ? As putea sa incerc sa ?…

Privirea ei ii ingheta restul de vorbe. Apoi ii vazu silueta disparand in camera. Nu mai intelegea nimic. ” Probabil e vreun test de-al ei, trebuie  sa am rabdare. „

Zilele urmatoare o gasira pe Laura tafnoasa, agitata, tacuta, incruntata. Isi lungea drumul spre casa prin zona unde locuia Sergiu. Isi ridica ochii spre ferestrele lui incercand sa nu lase sa urce si nodul din gat. O incercau tot felul de sentimente, unele mai alambicate decat altele. Statea acolo minute in sir, ca un hot, la adapostul semi-intunericului cersind cu mintea un semn de viata de dincolo de acele geamuri. Ajungea acasa obosita, uitand sa mai faca si dus. O obseda acel barbat, o enervau enigmele legate de prezenta lui ametitoare in viata ei. Intr-o noapte isi facu destul curaj cat sa il sune, desi el ii interzise asta, fara sa ii si explice. Taraitul telefonului ii irita timpanul. O data, de doua, de trei, de sase ori… casuta vocala. Inchise speriata auzindu-i vocea inregistrata.

Laura capatase cearcane evidente de la noptile arse aiurea prin cluburi, de la agitatia care o poseda, de la alcool, de la ganduri. La serviciu dormita prefacandu-se ca munceste preocupata. Nu vorbea cu nimeni.  Se izolase aproape total. Ii respinse chiar si mamei sale apelul… Pana in dupa amiaza in care Sergiu o cauta. La telefon. O certa duios ca il sunase noaptea:

– Sa nu mai faci din astea, ca schimbam foaia. Fii tu fata buna si asteapta sa te caut eu. Nu ma face sa cred ca esti ca celalalte, da? Eu sunt insurat, chiar daca mai mult pe acte, dar nu pot sa fac glume acasa. Afacerea e in familie, socrul mi-e sef direct, nevasta e mana lui dreapta, insa eu sunt mana lui stanga. Nu am nevoie de complicatii acum, intelegi… Nu ne vedem decat cand stabilesc eu, da? Laurica, vezi ca iti trimit ceva printr-un curier. O sa iti placa. Si inca ceva, sa il porti la tine in geanta oricand, ok? „

Laura silabisea pierduta raspunsurile catre el, da, nu, sigur, fara grija, am inteles. Ciudat, capata un soi de liniste ce ii era straina. Dupa 2 ore ii veni pachetul de la Sergiu. Un compleu sexy care costase probabil enorm. Isi duse mana la gura sa nu strige de incantare. Alb-negru, confectionat din tul transparent si elastic. Cupele  deschise si decorate cu dantela. Sanii nu aveau loc de ascuns in ele, abia ii acoperea danteluta aceea fina. Bretelele  erau elastice si se prindeau dupa gat. Chilotul tanga era un vis diafan. Ambalat intr-o cutie absolut deosebita. O feerie de alb si negru. Era stupefiata si fericita. O fericire asupra careia nu avu timp sa se opreasca sa o studieze.

” Ma vrea, ma doreste, e felul lui absolut special de a-si cere scuze. ” Imbujorarea gandului obraznic ii inflori fata, alungand zambetul ei cuminte. Mai ramanea sa ii spuna si cand sa mearga la el.

Intr-o vineri dimineata o lua de la munca, fara sa o anunte. Laura pretexta superiorului ei o problema grava in familie. Cum era fata buna si constiincioasa, fu inteleasa si scutita toata ziua. Urma si sfarsitul liber de saptamana. Cu inima pocnind de emotie, urca in masina lui Sergiu. Nu o mai ducea la el, iesira din oras. Pe drum vorbira despre criza, despre pretul la carburanti, despre vreme.

” Probabil a inchiriat ceva la o pensiune. ” Ii era foame dar nu stia daca sa ii spuna sau nu. Spera sa nu o dea de gol zgomotul din stomac. Ii vibra telefonul. Mesaj de la Catalin:

” Plec la ai mei, stau cateva zile, promite-mi ca o sa ai grija de tine. Pup. Pa”

O enerva grija lui. Ii sterse mesajul si isi inchise telefonul. Cu coada ochiului Sergiu ii urmarea miscarile nervoase.

– Bei ceva? Ti-e frig, ti-e foame? Ne oprim undeva sa mancam si sa ne incalzim?

– Daca si tu vrei, da. Ii zambi sincer, recunoscator.

Dupa masa, Sergiu o trimise la baie soptindu-i la ureche cu senzualitate: ” Ia-ti geanta si fugi la baie sa iti pui pe sub astea cadoul meu. Abia astept sa te vad cu el. ” Il privi o clipa mirata, incercand sa ii spuna ceva. Privirea lui nu lasa loc de altceva.  Se executa cuminte. Se parfuma discret, isi ridica parul pe ceafa si se intoarse la el. Urcara in masina. Dupa o jumatate de ora, opri masina intr-un loc izolat,  aproape de o padurice. Sergiu se apleca si o saruta indelung, framantandu-i cu mana sanii prin bluza. ” Te vreau, acum, nu mai rezist. M-am simtit asa rau ca a trebuit sa te las atunci asa…” Ii ofta langa ureche, fierbinte, ii mormaia cuvinte amestecate. Laura se topi de placere. Se lasa dezbracata binecuvantand ceata de afara. Felul in care stia Sergiu sa o faca sa se simta dorita o transforma total. Mainile ei il cautau, il atingeau frenetic. Barbatul reactiona frumos icnind usor. Ii musca buza de jos aproape pana la durere. Lacrimi noi se itira in ochii femeii. In cateva secunde il ajuta sa o dezbrace ramanand in acel minunat compleu. Barbatul paru ca isi oprise respiratia admirand-o. Apoi a prins-o de par si a asezat-o dintr-o miscare intre picioarele lui. Laura avu un singur gest de a se opune, insa renunta imediat. Mintea ei lucra in alti logaritmi decat cei pe care si-i stia. Nu se opri  pana cand nu il simti explodand. O durea pielea capului de forta cu care o mentinea in aceeasi pozitie. Il auzi gemand de final.

O ridica si o saruta pe gura cu pasiune si incantare.

– Acum e randul tau. Esti pregatita?

Laura tremura de excitatie. Se simtea uda toata.  Se lipi de scaun si inchise ochii. Insa Sergiu cobori din masina si ocoli pana la usa ei. O invita sa coboare. Era rece, iar ea nu avea decat compleutul acela mai mult de decor. I se stranse carnea pe ea de frig.

– Sergiu, stai sa imi pun bluza, mi-e rece.

Sergiu o privi taios. Cu un gest ii rupse minunea de lenjerie, dezgolindu-i trupul. Apoi o impinse cu o mana ferma in santul de la marginea drumului. Apoi urca in masina. Si pleca. Spre disperarea Laurei care incepu sa strige ingrozita:

– Sergiu, Sergiu! Esti nebun? Nu ma lasa aici! Te roooog!

Nu traise nici o spaima mai mare. Se uita in jur ca un pui golas care stia ca vulturii ii dau tarcoale. Nu stia unde se afla, nu avea pe ea decat o mana de ate care atarnau hilar pe trupul murdarit de mazga din sant. Incepu sa planga disperata. Se chirci si…

Din ceata vazu apropiindu-se o masina. Rusinata, speriata, facu din mana, nestiind ce sa faca mai bine, banuia ce ar fi crezut despre ea oricine ar fi gasit-o asa.

Era masina lui Sergiu. Care cobori razand in hohote.

– Cat de copila esti! Chiar ai crezut ca te las aici, asa?

Laura se arunca asupra lui ca o fiara turbata, urland invective pe care nu avea idee ca le stie. Il lovea cu pumnii inghetati si plangea, numindu-l bestie, canalie, ticalos, mizerabil. Barbatul o asculta calm. O lua in brate si ii inchise gura cu un sarut. Apoi o aseza grijuliu pe bancheta din spate si incepu sa o mangaie tandru. Ii spala cu buzele tot trupul fara sa aiba nici urma de repulsie. Apoi o privi cum geme adanc, zvarcolindu-se cand infricosata. cand sedusa de propriile ei reactii. In mintea femeii era un haos total. Ochii ei vorbeau despre furie si placere in aceeasi vreme. Dupa minute intregi de dezmierdare si rasfat, barbatul ii oferi satisfactia suprema. Laura trai cel mai violent si cel mai prelung orgasm al ei. Cu o voluptate de neegalat. Ii infipse involuntar degetele si unghiile in spate urlandu-si implinirea nepamanteasca. Sergiu scosese la suprafata o adevarata leoaica torturand-o astfel.

Dupa ce se potolira amandoi, barbatul ii intinse un tricou. Alb. Acelasi tricou cu mirosul lui. Il trase pe ea si se ghemui epuizata pe scaun.

– Eu ti l-am dat sa te stergi, dar daca l-ai imbracat, lasa-l pe tine. Te duc acasa si te bag sub dus, bine?

– Trebuie sa vorbim despre asta, Sergiu. As putea sa te urasc pentru ce mi-ai facut. Si cred ca te urasc deja.

– Ba nu, draga mea. Ma adori pentru asta. Hai, dormi pana ajungem in oras.

Acasa adormi imediat dupa ce se curata temeinic de urmele aventurii. Nu indraznea sa se uite in oglinda. ” Maine, maine stam de vorba, domnisorico! isi spuse Laura. Acum somn! „

Acelasi tricou alb o imbraca de somn. Un somn ce semana a moarte. Sau a viata?

15 responses »

  1. Pingback: Cine a POS DRUmu pe la mine-n bătătură? | Cristian Dima

  2. M-a fascinat lectura acesttei povestiri încât a trebuit să o parcurg acum pe loc, chiar dacă îmi programasem să continui mâine după ce citesc primul episod… O poveste care e un amalgam de emoții așa cum e și în mintea personajului… totuși o femeie destul de slabă ca personalitate în ciuda „zâmbetului cuminte” din primul episod… aștept continuarea spre a-i contura mai bine trăsăturile…

    Apreciază

    Răspunde
    • Cristian! Te-am ” auzit” rasfoind prin povestile mele si ma bucur mult sa te revad. Povestea in sine e o provocare, o manusa aruncata de un prieten. Aleg aceste tipuri de personalitati tocmai fiindca stiu atat de bine ca nu toate femeile sunt sigure pe ele sau cuminti, si nici ca toti barbatii sunt feti-frumosi sau niste zmei. Vorbesc despre oameni normali, cu slabiciuni, cu fantezii sau pacate. Incerc sa fiu cat mai conectata si la acel tip de viata despre care multi dintre noi nu vorbim, transformand in tabu trairi de care ne e mai usor sa ne dezicem, decat sa le acceptam ca facand parte din noi.

      Apreciază

      Răspunde
  3. Stiam eu de ce mi-e mila de Laura 😀 Saraca fiinta, ce contrariata ai lasat-o sa ajunga. Veveritele curioase adora firul narativ si emotiile surprinse. Multumiiiiim, Irina. Aaaah, si ne mai place si inserarea voluptatii, normaaaal 😛

    Apreciază

    Răspunde
  4. Chiar daca e doar o poveste, mie mi se pare a fi reala. Imi place ca ai atins in ciclul acesta de povesti cateva din contradictiile (nu stiu daca e cel mai potrivit cuvant) majore ale femeilor (si a barbatilor). Greutatea de a alege intre doi barbati (castiga cel puternic, cel ce are succes), problema relatiei cu un barbat insurat, dorinta de a trai emotii si senzatii intense. Chiar daca aparent aceste emotii o fac vulnerabila, parerea mea este ca ele reprezinta intreaga putere a unei femei. Intr-o lume in care e la moda raceala si falsitatea, ai reusit sa arati ca viata adevarata inseamna altceva.

    Apreciază

    Răspunde
    • Daca nu te poarta in ea povestea, daca nu te convinge catusi de putin, literele nu se mai inlantuie frumos. Aduc cat mai aproape de real si de voi trairi si intamplari din viata. Nu pot croi doar destine de basm.

      Apreciază

      Răspunde
      • Mi-a placut asta: „nu pot croi doar destine de basm”. Nici nu trebuie. Nu e nevoie. Existăm cu toate cele ale noastre: slăbiciuni, păcate, dorințe…
        Laura e mai cuminte decât bănuim noi…
        Noapte bună, Irina 🙂

        Apreciază

        Răspunde
  5. „Laura se arunca asupra lui ca o fiara turbata, urland invective pe care nu avea idee ca le stie. Il lovea cu pumnii inghetati si plangea, numindu-l bestie, canalie, ticalos, mizerabil. ”

    Bwahahahaha. Si eu care credeam ca femeile vorbesc frumos cand sunt „indragostite”.

    Apreciază

    Răspunde
  6. Pingback: Drum spre devenire… (32) | Cristian Dima

  7. Pingback: Zambet cuminte- ultimul zambet cuminte- (6) « dordedoi

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: