Amprenta

Posted on

…Te-am simtit dupa ce prezenta ta nu a mai fost fizica, palpabila, verificabila, reala, la naiba… Trecusei parca prin mine lasand doar un simplu dor de a intoarce capul si de a privi peste umar. De parca. Cata vreme ne-am privit? M-ai recunoscut si tu sau ai plecat ridicand din umeri ca dupa o parere?

M-am simtit ca o bucata de panza pe care nu se poate aplica decat un anume tip de acuarela, cu un anume tip de pensula, intr-o anume lumina. M-am simtit neinramata. Prin panza mea se poate vedea destul de usor lumea mea. Asa cum o vad ochii mei ascunsi de lumea asta palpabila, reala. M-am oprit in loc incercand sa te deosebesc dintre ceilalti. Mi-am arcuit inima cat de sus am putut, speram sa te vad pe celalalt capat de curcubeu. Nu mai erai. Cine erai?

Dupa ce te-am simtit, o mana nevazuta mi-a prins marginile intr-o rama din bambus si m-a asezat pe un sevalet ce a fost odihna pentru toate panzele pictate astfel pana la mine. Sevaletul e putin schiop, sau stramb. Dar stateam asa bine…

Apoi am simtit mangaierea aspra a pensonului incarcat de o culoare albastra. Mi-ai facut astfel cerul.

Apoi am auzit un clipocit, apoi am auzit linistea. Ai spalat pensonul si l-ai imbogatit in galben pai. O fi soarele?

Si nu te-ai mai oprit. Ai trecut peste panza mea toate culorile  si m-ai desenat. Cand am ridicat ochii atipiti si am privit, mana mi-a cenzurat un strigat: era lumea mea asa cum o vad eu. Iar tu ai simtit-o. Chiar si absent, degetele tale au stiut ce nuante sa combine incat sa ma poti recunoaste oriunde ar ajunge sufletul meu sa isi expuna panza. Vor fi multi care sa o priveasca, dar atat de putini sa o vada!

Gem absenta si schitez un inceput de scancet. Te-as cere si n-am cui.

Sunt opera ta. Dar nu ti-ai semnat lucrarea. Astept pe acelasi sevalet schiop sa dai autenticitate panzei ce poarta amprenta ta.

19 responses »

  1. Mi-a fost dor de scrisul tau, Irina. Ma bucur ca ai revenit! 🙂

    Apreciază

    Răspunde
  2. 🙂 asta da tablou frumos 🙂
    stii cum e viata, cand va dori pictorul sa-si semneze lucrarea posibil sa fie prea tarziu, posibil sa fi fost deja licitata….

    Apreciază

    Răspunde
  3. Cu tine am invatat sa pictez cu sentimente si credinta………

    Apreciază

    Răspunde
  4. Bine ca te-ai intors!
    Cling! :))

    Apreciază

    Răspunde
  5. Amprenta dragostei… o unică amprentă…
    Mă bucur că scrii, Irina.

    Apreciază

    Răspunde
  6. Si dac-am gasi un CUI sa cerem dar nu ne-am pricepe dacat sa atarnam in el? Pe noi panze,sau pe noi opere de arta sau pur si simplu pe NOI ? Semnatura aceea te poate vinde mai tarziu sau te poate dona catre muzeul…. „Ce creatie artistica remarcabila!”, vor exclama curiosii. „E tot EL, acelasi autor care a expus si-acolo,si dincolo ?”
    Irina,o mai fi loc in dosarul cu amprente-autentice si pentru oameni obisnuiti ?

    cu bine si frumos

    Apreciază

    Răspunde
    • Cata dreptate poti avea! Artistii, da, pot expune oricand si pot dona dupa impuls, asa e.
      Cred ca doar oamenii obisnuiti raman pentru totdeauna in acel dosar, artistii vin si pleaca. Neintelesi. Indecisi.
      Ma-nclin pentru frumos.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: