Hoata- partea a saptea- final-

– partea a sasea aici-

“Nu cred decat in foc. Viata. Foc. Fiind eu insami o flacara, ii inflacarez pe altii. Niciodata moarte. Foc si viata.” (Anais Nin)

Povestea unui om simplu

Privindu-l din spate cum paseste, nu ar fi stiut nimeni cati ani sa ii dea. Mersul greoi, usor aplecat de spinare, parul nins, te-ar fi dus cu gandul la un batranel garbovit de timp. Insa vazut din fata, ochii omului tradau un barbat in puterea varstei. Viata il ingenunchease inainte de vreme.

Povestea Soniei

Recunosc, scriu usor despre povesti adevarate sau imaginate, despre povesti aduse de randunelele ce-mi vin pe umeri si-mi soptesc, pe fuga, istorii adunate din lumea asta sau din cea imaginara… Doar despre mine scriu mai greu.

Despre Sonia au scris zilele acestea doi titani ai blogging-ului. Mai intai Mircea, apoi Radu…

Si mi-am zis, daca ei, doi uriasi, si-au gasit timp sa se aplece asupra mea, eu de ce nu as face-o?

Poate ca eu, poate ca tu…

Continuarea povestii ” Nu , nu te astept pe tine”…

*

Mi s-a parut ca te-am zarit candva…

Mi s-a parut ca si tu m-ai privit pret de acea clipa.

*

Ziua in care te-am revazut a fost cea mai lunga zi din toate zilele mele de pana acum. Eu incasam suturi de la politistu’ care ma prinsese furand. Unul ma tinea, altul dadea… Ma durea, cum nu! Dar cand ai aparut tu, speriata, a incetat sa ma mai doara. Ma priveai ca pe o ganganie ciudata, de parca ma asezasem pe umarul tau si te speriau aripile mele cu care zbarnaiam. Mai speriat eram eu decat tine, prima data de cand furam. M-a pus dracu’ sa fur tocmai din masina ta! Cat de tampit sa fiu…? Dar tot raul spre bine, asa am avut bucuria sa te revad. M-a durut ca ma priveai asa… Mi-era dor de privirea ta miloasa, de mana intinsa spre crestetul meu ciufulit si murdar.