Strainul de pe banca…

Posted on

Dupa amiaza lenesa, cu moliciuni de vara salbaticita…

Aerul e umed, inca musteste iarba de urma ploilor, ce nu par sa se mai sature. Imi acordez pasul dupa leneveala generala si ma indrept spre parc, hotarata sa imi culeg ultimele zvacniri din teii infloriti generos. Narile pareau sa anticipeze festinul ce li-l promiteam. Drumul pana in parc a semanat cu un preludiu neasteptat. Oboseala de peste zi se redesena in mine, sau poate doar eu o pacaleam cu promisiunea unei plimbari neplanificate.
Parcul parea sa ma invite, oftand. I-am zambit larg, multumita de linistea ce mi-o daruia. Am ales  o banca ceva mai indepartata de aleea principala, tocmai pentru a ma asigura ca voi petrece cateva zeci de minute intr-un abandon dulce, sub teii ce nu se grabisera sa alunge tot parfumul…

Trecatori putini, cativa copii cu biciclete sau role pe aleile din apropiere, cateva perechi pe alte bancute. Perfect, ma gandeam… Imi scot din geanta nelipsitul meu caiet de dictando, cel plin de insemnari de tot felul, gandindu-ma ca voi capata un strop de inspiratie si voi ” croseta” macar un inceput de poezie… Asez caietul langa mine, pun si pixul deasupra si imi aprind, fara graba, o tigara… In gand, ma felicit pentru ideea acestei abateri de la obisnuitul drum spre casa. Inchid ochii si fumez in tihna, de parca atunci as fi descoperit placerea tutunului prima data.

Dintr-o data, instinctul ma anunta ca sunt privita. Deschid ochii si ma uit in jur. La cativa metri de mine, pe o alta banca, se asezase un domn tanar. In stanga mea… L-am privit scurt, apoi m-am intors la tigara si gandurile mele. Dupa cateva minute, narile mele remarca o concurenta nedreapta facuta teilor, dinspre domnul abia venit. Era destul de aproape de mine, dar ma vedeam nevoita sa recunosc ca parfumul era unul de calitate. Fur, cu coada ochiului, inca o privire inspre strain. ” Interesant”, imi zic… Domnul ” meu” era de fapt un tanar inalt, cu umeri frumos conturati prin camasa de in alb. Profilul lui ma facu sa decid: dragut! Cand ma pregateam sa ii studiez si linia buzelor, se intoarce brusc cu fata spre mine. Zambeste… Larg, cald.

” Fir-ar sa fie! ” … Ma fastacisem ca o pustoaica prinsa la panda. Simteam obrajii cum mi se umplu de rosul denuntator. Ma chinui sa ii intorc un zambet relaxat. Trec cateva secunde bune in care, tot din coada ochiului, ma asigur ca a renuntat sa se mai uite inspre mine. Foarte bine… Tigara mi s-a consumat intre degete, fiind prea atenta la strainul acela. Imi aprind alta, clipa in care tanarul ma priveste scurt, cu tot cu zambetul ce ma zapacea putin. ” Iata-ma  flirtand in parc… ” Si de ce nu, imi zic, schimbul acela de priviri mi-a amintit de adolescenta. Ma asez mai comod, sa nu fiu nevoita sa imi schimb pozitia corpului ca sa il pot privi atunci cand el nu se uita inspre mine, eventual sa para ca ma uit dupa orice altceva, si nu la el. Clar, imi placea jocul… Mintea mea deja incerca sa ii ofere o identitate. Nu il mai intalnisem, desi orasul e mic. Gara nu era departe, puteam presupune ca e in tranzit si ca se odihneste pana la venirea trenului. Observ ca el nu fumeaza, ca nu face altceva decat sa stea pe banca, intr-o pozitie de reverie, parea in lumea lui acolo…

Trec minute bune fara ca strainul meu sa ma mai priveasca. As fi ras, daca nu ar fi fost linistea aceea asa de adanca, as fi ras de mine. Mi s-a parut ca il interesez, ca flirtul e geaman. Deschid caietul, clipa in care fosnetul foilor  il face sa ma priveasca iar, atent si la fel de zambitor.

-Scrieti? ma intreaba cu un glas cald, stins, ca o soapta…

-Eh, incercari… murmur eu incurcata de abordarea directa.

-Frumos! Poezii?

Raman cateva secunde fara cuvinte, de unde putea sti?

-Si poezii, spun eu…

-Nici nu ma gandeam altfel…

Si tace, intorcandu-si inapoi privirea, anuntandu-ma ca asta a fost toata conversatia.

Imediat realizez ca nu am reusit sa ii deslusesc culoarea ochilor. Parca albastri, mai mult gri decat albastri… Oricum, un barbat tare atragator. Dar am realizat ca intre noi nu se instala nici o urma de flirt, doar un mic schimb de picaturi de vorbe…

Mi-era cumva greu sa mai stau asa, acolo. Ma simteam un pic caraghioasa,  ma gandeam sa ma ridic si sa plec. In timp ce imi inchideam geanta, il vad venind incet inspre mine, cu tot cu nelipsitu-i zambet, de care m-as fi putut indragosti lejer. Simteam ca il privesc nerusinat de incantata. Ajunge in dreptul meu, se apleaca usor, ca pentru o soapta, imi ia mana dreapta si mi-o saruta delicat. Atingerea mi-a dat fiori atat de vechi, incat am reprimat un oftat, ce m-ar fi desconspirat.

Dupa ce se ridica, imi lasa mana usor din palma sa si il aud:

-Spune-mi ce culoare au ochii tai, te rog…

Ma uit mirata, amuzata, incurcata, fara a sti ce sa ii spun, intrebarea era departe de stereotipurile obisnuite in astfel de momente. Glumea?

-Caprui, credeam ca e destul de evident! zic eu zambind.

-Ah, caprui… Exact cum ma asteptam. Multumesc…Sa fii iubita.
Ma saluta printr-o usoara aplecare a capului si se indeparteaza…

Tot mai contrariata, ma ridic in picioare, dau sa ii raspund ceva, dar nu mai reusesc. Cuvintele mi s-au blocat in adancul sufletului, si acolo au stat pana acum, cand scriu aceste randuri…

Uitandu-ma cum se indeparteaza frumosul meu strain, am zarit in mana lui stanga un baston. Pentru nevazatori… Strainul de pe banca, cu ochi de o profunzime cum nu mai intalnisem, era orb…
Am ridicat ochii spre cer, murmurand inceputuri de lacrimi…

22 responses »

  1. Viata le ticluieste, mintea le rastalmaceste. „Restul e tacere”.

    Apreciază

    Răspunde
  2. emotionanta povestire. Imi place stilul tau,cald, fara inflorituri, direct, ca o adiere de vant. Ma face sa vizualizez ca si cum m-as afla la fata locului. Sa ai o seara frumoasa, Sonia!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Desi nu ma deranjeaza sa cochetez prin parcuri cu tineri ” nevinovati”, totusi textul de mai sus e pura imaginatie. 🙂
    Ma bucur daca am putut face cat mai veridica aceasta povestioara.

    Apreciază

    Răspunde
  4. Parfumul teilor, se pare, este cea mai buna sursa de inspiratie pentru cei cu suflete calde…Pentru ca il simt, deopotriva, cei cu ochii larg deshisi dar si cei cu ochii din inima…

    Apreciază

    Răspunde
  5. Da, parfumul de tei imbinat cu pasiunea mea de a privi oamenii in ochi, s-au contopit spre a asterne aceste randuri…

    Apreciază

    Răspunde
  6. Dupa cum iti spuneam, indiferent de mesajul povestii, stilul tau scoate in evidenta sentimente. Asta m-a atras si la textul la care am ajuns intamplator pe baza acelei lepse:)
    O seara minunata iti doresc si multumesc pentru povestiri.

    Apreciază

    Răspunde
  7. Hmmmm! Finalul asta…trist! Foarte frumos scris, foarte frumos! 🙂 Sa ai o zi buna, Sonia!

    Apreciază

    Răspunde
  8. Pingback: Daca eu as disparea…. « lunapatrata

  9. Sonia, imi place mult stilul tau neted si transmitator de senzatii intense:) Desi m-a fascinat povestioara, tind sa ma bucur ca de doar fictiune:)
    Astept sa te mai citesc:P
    Keep smiling

    Apreciază

    Răspunde
  10. Pingback: Genul meu de cumpărături « Teo Negură

  11. Finalul m-a luat prin surprindere.:D

    Apreciază

    Răspunde
  12. Uneori (poate parea stupid ce o sa zic) mi-as dori sa fiu nevazatoare …

    Apreciază

    Răspunde
  13. Nu e stupid deloc. dorintele ciudate, aparent ciudate, sunt tot ale noastre. Simturile unui nevazator sunt mult mai ascutite decat ale oricarui alt om. Te salut, Luka…

    Apreciază

    Răspunde
  14. Pingback: Strainul de pe banca… « dordedoi | BunDeCitit.ro

  15. In soapte de dor,
    Prelinse abia
    Lin
    Molcom izvorate,
    Sculptate pe candela
    Ori incrustate in varful degetelor,
    Tandre
    Senzuale ca o pisica de casa
    Si moi,
    Moi precum roua din zori,
    Curg,
    Plutesc cuvintele
    Gingase imbalsamari sub clarul de luna,
    Al primelor 1 000 de nopti.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: