Danseaza cu mine… (2)

Nota:

… Si fiindca mi s-a cerut in mod explicit o continuare a povestii, iata-ma cu partea a doua… Daca in prima parte nu le-am dat nume personajelor, in partea a doua vor fi Tudor si Malina. Deci, sa incepem…

*

Frumoasa femeie si misteriosul ei dansator s-au desprins cu mare greutate din vraja acelui sarut. S-au privit in ochi zambind. Ea stia, el incepea sa isi aminteasca … Femeia ii recunoscuse ochii in momentul inceperii acelui cantec, desi barbatul matur de astazi era schimbat…Tresarirea ii incalzise inima, simtind acea emotie veche pe care nu credea ca o va mai trai vreodata…

………………………………………………………………………………………………………….

Seara de sambata… Majorat la una din cele mai bune prietene… Urma sa i se faca, cum se spunea atunci, ” lipeala” cu un tip de la un alt liceu. Nu prea o incanta perspectiva, desi il stia pe ” tip” si parea sa fie unul din cei mai populari baieti. Fetele din gasca ei o compatimeau, fiindca toate ieseau cu cineva, doar ea nu avea pe nimeni. ” Fatooo! Te ofilesti!” i se spunea tot mai des… Malina se dichisi acasa, ca de obicei, isi calca cu mare grija rochia frez in care ii spusese mama ca ii sta cel mai bine. Avea emotii pentru ca era una din primele nopti in care ai ei o lasau sa plece de acasa.

Se privi in oglinda dupa ce termina. Nu era foarte constienta cat de draguta este, se gandea doar daca EL o va place, daca se va uita macar odata spre ea, daca va dansa macar un singur dans cu el. Malina era indragostita de peste 3 ani de colegul ei, Tudor… Dar atat. Dragoste neimpartasita, vise curmate inainte sa le lase libere sa zboare… Nu avea curaj sa il opreasca si sa ii spuna ca il place…  Era un cuvant sarac pentru sentimentele ei. Il adora, pur si simplu. Zambetul lui Tudor era ucigator de senzual… Doar ca la acea vreme, povestile de acest fel, curgeau un pic diferit fata de ziua de astazi. Fetele nu aveau atata indrazneala, regulile agatatului erau destul de clare.

Galagia facuta de cei peste 30 de tineri adunati in sufrageria sarbatoritei o molipsi de la intrare. Incerca sa isi dea seama care urma sa fie partenerul sau, vroia un ragaz in umbra, sa il poata studia, desi perspectiva nu ii suradea deloc. Se consolase intrucatva cu gandul ca Tudor nu ii va da mai multa atentie, decat o facuse pana atunci. Pana sa ii recunoasca pe toti invitatii, iata ca sarbatorita vine spre ea, vesela, tarandu-l  dupa ea pe viitorul ei companion . Le facu scurt cunostinta, acoperita de muzica data la un volum infernal… Apoi ii impinse unul spre celalalt. Baiatul era frumusel, inalt, chiar prea inalt, facand-o pe Malina sa para scunda, alaturi de el. Ii era ciuda ca nu se puteau auzi, fiindca nu intelesese cum il cheama, iar timiditatea o impiedeca sa il mai intrebe inca o data. Curtenitor, cu un zambet larg si cu o incantare nedisimulata, baiatul o invita la dans.

Dansul fusese un pretext ( cand nu a fost? ) pentru a o simti mai aproape. Malina era amuzata ca nu stie nimic despre acest baiat, ca nu schimbasera nici doua vorbe clare si iata, dansau… Dupa cateva minute erau deja in balcon, incercand sa se cunoasca. De dupa perdele il vazu pe Tudor, care abia sosise. Se inrosi brusc, se bucura ascuns si vinovat, devenind neatenta la vorbele baiatului cel nou…  Seara a fost o reusita, petrecerea una de pomina, dans, veselie, pedepse, cantat, s-au uns cu frisca pe fata, la sosirea tortului… Malina insa parea absenta, desi partenerul ei se straduia sa o faca sa se simta bine. Ochii i se prelingeau pe silueta dragului inimii sale. Tresarea de gelozie la fiecare dans facut de el cu oricare alta fata, ii ura fiecare zambet daruit alteia. Folosea orice pretext doar-doar sa ii treaca prin apropiere si sa il adulmece ca o salbaticiune … Isi umplea narile de mirosul lui, dupa care se linistea. Nu pentru multa vreme… Ii cauta cu insisitenta privirile, ar fi vrut ca el sa o vada CUM il priveste. In adancul inimii sale, spera nebuna si absurda, ca intr-o zi, lui i se va inmuia sufletul si ca o va lua in brate, recunoscand-o…

Vise adolescentine, timiditati de inceput de ani pre-revolutionari…

La un moment dat realiza ca partenerul ei se ametise considerabil, nemaifiind in stare sa stea drept, iar in timpul dansului mai mult se sprjinea pe Malina, cu mainile mototolindu-i rochia intr-o incercare lamentabila de a o pipai. Se rupse brusc la mijlocul cantecului si se refugie afara din apartament, dorindu-si aer si liniste. Ii bubuiau tamplele de suparare. Daca nu ar fi fost atat de intuneric, ar fi plecat acasa pe jos, singura. Deja isi simtea ochii plini de lacrimi… Dar se mustra singura, spunandu-si ca sunt doar hormonii celor 18 ani de vina. Isi dori sa bea ceva, orice. Cand se pregati sa urce inapoi in casa, pe scari, in intuneric se ciocni de cineva. Isi ceru scuze usor speriata de aparitia acelei siluete. Era Tudor, o vazuse cand iesise repezita pe usa si venise sa o caute. Intre paliere,  stateau si se uitau unul la altul, de parca ar fi fost la momentul adevarului. Nici unul nu indraznea sa intrebe ceva… Atunci, pe neasteptate, Tudor ii rasturna capul cu un gest plin de dorinta si ii prinse gura intr-un sarut instinctual.

Malina simti ca daca pana atunci fusese ca si moarta, sarutul o inviase. Ar fi innodat clipa aceea de toate cele ce aveau sa vina, ca nu cumva sa indrazneasca vreuna sa nu semene cu acea clipa. Mainile ii cazura pe langa corp, gemea nerecunoscand durerea ingemanata cu frumusetea… Uitase ca trebuie sa respire si altfel decat o facea in bratele celui iubit. Lumea stie sa se opreasca fara mare greutate in astfel de momente. Ingerii se oprisera si ei in loc din plutire , mirandu-se cum le-a putut scapa o astfel de minune, neguvernata de puterea lor.

Grele au fost cele ce au urmat. Clipa rupturii… Privirea lui Tudor care ii spunea fara vorbe ca nu pot fi impreuna, ca tot ce si-a dorit de la ea, era acel sarut. Dar Malina a inteles. A inclinat capul a acceptare… Dupa nici doua minute, lumea a revenit la normalul stiut. Ingerii si-au vazut nestingheriti de zborul lor celest. Lumea nu era pregatita sa ii accepte impreuna, fara ca cineva sa si poata spune ”  DE CE „…

………………………………………………………………………………………………………..

Viata si-a urmat cursul firesc. Bacalaureat, examene, banchete, armata, revolutie… Despartiri multe, inimi frante si mai multe… Resemnari, incrancenari, viata cu suisuri si coborasuri… S-au mai revazut pentru un simplu salut pe strada, la doi ani dupa acea intamplare, dupa care viata i-a trimis pe drumuri diferite…

In zapada, dupa mai bine de 20 de ani, viata i-a pus iarasi pe ringul de dans impreuna. Tudor si Malina regasisera calea spre acel sarut care le pastrase inimile intacte. Se iubeau? Poate… Dar regasirea si anii nu au schimbat clipa aceea magica, amintindu-le de adolescenta si de nebunia primei iubiri…

……………………………………………………………………………………………………

As incaleca pe-o sea, si v-as spune ca povestea a ramas asa… Dar povestile nu raman asa decat pe rafturile din biblioteci, unde le regasim mereu mai pline de esenta, frumos si incantare..

Sa fiti iubiti, dragii mei…